Cel mai recent laureat al Nobelului pentru Literatură este, din nou, o surpriză pentru multă lume – scriitorul norgevian Jon Fosse a primit mult râvnitul premiu pentru „piesele și proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse“. „Sunt copleşit şi oarecum speriat. Văd acest premiu ca pe un premiu acordat literaturii care îşi propune în primul rând să fie literatură, fără alte consideraţii.“, – aceasta este declarația care îi aparține celui mai nou câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, Jon Fosse, și care a fost preluată „în buclă“ de numeroase publicații din întreaga lume. Distincția a fost anunțată în ziua de joi (zi tradițională pentru anunțarea Nobelurilor literare în fiecare an), 5 octombrie, de oficiali ai Comitetului Nobel.
Cine e Jon Fosse
Scrie în limba norvegiană Nynorsk – este cea mai puţin folosită dintre cele două versiuni oficiale ale limbii norvegiene. Nynorsk este cunoscută și ca „noua norvegiană“; această limbă este folosită doar de aproximativ 10% din populaţia ţării, iar versiunea lingvistică utilizată de Fosse a fost dezvoltată în secolul al XIX-lea, bazată pe dialectele rurale, ceea ce o face o alternativă la utilizarea dominantă a limbii daneze, care a urmat unei uniuni de 400 de ani cu Danemarca. „Fosse îmbină limba şi natura originii sale norvegiene cu tehnici artistice apărute în urma modernismului“, a menționat în legătură cu această neobișnuită opțiune lingvistică Anders Olsson, membru al Academiei Suedeze.De altfel, Fosse a și declarat că premiul îl ia și ca pe o recunoaştere a acestei limbi şi a mişcării care o promovează şi că, în cele din urmă, datorează premiul limbii însăşi. Opera sa – vastă și foarte variată – cuprinde multe piese de teatru, romane, colecții de poezie, eseuri, cărți pentru copii și traduceri. Nu mai puțin de 25 de piese de teatru a scris Jon Fosse – care au fost declinate în nu mai puțin de peste 1.000 de producții diferite. El este unul dintre cei mai jucați dramaturgi din întreaga lume la această oră și, în țara natală, cel mai jucat dramaturg norvegian după Ibsen; de altfel, adesea, lui Jon Fosse i se spune „noul Henrik Ibsen“. Pentru publicul european, numele lui Fosse ca dramaturg a devenit o revelație, odată cu producţia din 1999 la Paris a piesei sale din 1996 Nokon kjem til å komme (Cineva va veni); spectacolul a fost pus în scenă de Claude Régy. Marea sa operă în proză este Septologia – un proiect masiv pe care l-a finalizat în 2021 care include titluri precum Det andre namnet (2019), Celălalt nume (2020), Eg er ein annan (2020), Eu sunt altul (2020) şi Eit nytt namn (Un nume nou – 2021). Pentru unul dintre aceste titluri, Jon Fosse este, de altfel, cunoscut și în limba română – și anume, pentru Celălalt nume. Septologie I-II. Cartea este, până la această oră, singurul titlu tradus în limba română (direct din limba norvegiană, de Ovio Olaru) din portofoliul auctorial al celui mai recent premiant Nobel pentru Literatură. Cartea este tradusă la Editura Pandora M – în colecția „Anansi“, coordonată de Bogdan- Alexandru Stănescu. Ca o curiozitate: și cărțile recentei laureate a Premiului Nobel pentru Literatură (Annie Erneaux) au fost publicate, în românește, la aceeași editură. „Deschiderea magnum opus-ului lui Jon Fosse urmărește în paralel viețile a doi bărbați ce trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul văduv Asle, și celălalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiași om, două variante ale aceleiași vieți. Scris într-un stil hipnotic, Numele celălalt pune sub semnul întrebării noțiunile de subiectivitate și de Sine. Printr-o proză „lentă“, cu ajutorul amintirilor, Fosse explorează convergențele și divergențele dintre cele două vieți, totul conducând la o întâlnire decisiva a celor doi. Capodoperă a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, „Numele celălalt reprezintă o explorare percutantă a condiției umane“, menționează editorii români în prezentarea acestei cărți. „Proza lui Jon Fosse este mistică, spirituală, perfect meșteșugită. Pură poezie!“ – s-a scris despre cartea mai sus menționată în „The Paris Review“. Și, despre aceeași carte, în „The Nation“, că „în mâinile lui Fosse, Dumnezeu devine o forță estetică greu de stăpânit, explozivă, invizibilul din ceea ce este vizibil“.
Uitați de la Premiul Nobel
Ludmila Ulițkaia, David Grossman, Mihail Șișkin, Martis Amis, Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Michel Houellebecq, Pascal Bruckner, Don DeLillo sau Andrei Makine – sunt câteva dintre numele contemporane de scriitori în viață care au fost uitați, în mod consecvent, de la Premiul Nobel. Numele acestora – la care se pot adăuga și doi dintre marii scriitori ai lumii decedați în lunile din urmă: Milan Kundera și Cormac McCarthy – sunt aduse în discuție periodic în contextul în care în lista de laureați ai acestui premiu literar de referință supremă în întreaga lume sunt nume dintre cele mai surprinzătoare uneori. În cartea sa celebră, Nobel contra Nobel, Laurențiu Ulici menționa, în urmă cu câteva decenii, alte nume care au fost ocolite de Comitetul Nobel pentru Literatură: Henri Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Carl Sandburg, Konstantinos Kavafis, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese. Mai recent, irecuperabil de asemenea: Jorge Luis Borges, Philip Roth, Amos Oz.
Norvegia – 4 Odată cu distincția recentă care i-a revenit lui Jon Fosse, Norvegia adună nu mai puțin de 4 Premii Nobel pentru Literatură – o performanță culturală remarcabilă cu care nu se pot mândri prea multe țări. Într-o ierarhie all time a Nobelurilor pentru Literatură, la vârf, clasamentul este următorul: pe prima poziție – Franța, care are nu mai puțin de 16 Premii Nobel pentru Literatură; odată cu Nobelul pentru Literatură câștigat în 2020 de Louise Glück, Statele Unite s-au instalat, singure, pe a două poziție a clasamentului pe țări – cu nu mai puțin de 11 asemenea premii. Pe poziția a treia: Marea Britanie, cu 10 Premii Nobel literare. 1901 este primul an în care s-a acordat prestigioasa distincție, francezul Sully Prudhomme fiind cel căruia i-a fost conferită. Să ne (re) amintim: Rudyard Kipling a fost cel mai tânăr câștigător al Nobelului pentru Literatură (la 41 de ani), iar Doris Lessing, cea mai în vârstă (88 de ani la data decernării). De asemenea: Boris Pasternak, în 1958, a trebuit să refuze acest premiu, în urma presiunilor autorităților sovietice, iar Jean-Paul Sartre l-a refuzat din proprie inițiativă, câțiva ani mai târziu, în 1964. Un amănunt foarte interesant este acela că 11 dintre cele 17 Nobeluri literare acordate femeilor au fost conferite în ultimii treizeci de ani – în următoarea ordine: (1991) Nadine Gordimer; (1993) Toni Morrison; (1996) Wislawa Szymborska; (2004) Elfriede Jelinek; (2007) Doris Lessing; (2009) Herta Müller; (2013) Alice Munro; (2015) Svetlana Alexievici; (2018) Olga Tocarczuk; (2020) Louise Glück; (2022) Annie Ernaux. Celelalte șase premii de același fel au fost acordate la intervale foarte mari de timp – în următoarea ordine cronologică: (1909) Selma Lagerlöf; (1926) Grazia Deledda; (1928) Sigrid Undset; (1938) Pearl S. Buck; (1945) Gabriela Mistral; (1966) Nelly Sachs.
Nobelul literar – ultimul deceniu Cei mai recenți 10 câștigători ai Premiului Nobel pentru Literatură sunt următorii: în 2013 – distincția i-a revenit lui Alice Munro, ca „maestră a nuvelei contemporane“; în 2014 – lui Patrick Mondiano, pentru „arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub Ocupație“; în 2015 – Svetlanei Alexievich, pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre“; în 2016 – lui Bob Dylan pentru „crearea de forme noi de exprimare poetică în marea tradiție a muzicii americane“; în 2017 – lui Kazuo Ishiguro pentru „romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea“; în 2018 – Olgăi Tokarczuk, pentru „o imaginație narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viață“; în 2019 – lui Peter Handke, pentru „o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane“; în 2020 – Louisei Glück, pentru „vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală“. În 2021: Nobelul literar a revenit lui Abdulrazak Gurnah, autor născut în Zanzibar: a fost un premiu acordat unui scriitor modest, din lunga serie, aprecierile sunt multe în această privință, a premiilor motivate mai degrabă corect-politic decât estetic. Motivația juriului suedez pentru acordarea acestei distincții a fost următoarea: „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune față de efectele colonialismului şi față de destinul refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente“. Cu un an în urmă, un al premiu Nobel controversat și taxat promt (inclusiv în țara laureatei) ca fiind unul, de asemenea, datorat unui context corectpolitic: lui Annie Erneaux – „pentru curajul și acuitatea clinică cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și constrângerile colective ale memoriei personale“.
Surse folosite (selecții): agenții de presă internaționale, agenții de presă românești, site-ul oficial al Premiului Nobel, interviuri cu Jon Fosse din cadrul mai multor podcasturi