Eu am slujit poezia
Eu am slujit poezia, poate cu viața mea,
Eram copil, când ea-mi făcuse-un semn,
,,Urmează-mă și roua apleacă-te și o bea,
Învață-te să scrii în ritmul grav și demn!’’
E secolul ce-alungă oricare sfânt sau zeu,
Și, învrăjbit cu sine, îți pare cel din urmă,
În care poți alege, deși, ți-i tot mai greu,
În primăvară mielul nevinovat din turmă.
Junincă-njunghiată, schimbată pe cartofi
Și pe porumb, hulită Europă ne-ai crescut
Cu laptele poeziei… Funcționarii- filosofi
Vor harfa lui David s-o rupă. ,,E trecut !’’
Eu am slujit poezia, nu m-am slujit de ea,
Știu sună cam patetic, dar ăsta-i adevărul,
Castaliei izvorul i l-am băut, văd prima stea
În el, coroana, umbra, într-o livadă,
mărul.