Cum am văzut rândul trecut, în nuvela lui Henry James Fiara din junglă care se petrece la Londra spre sfârșitul secolului al XIX-lea, May Bartram așteaptă vreme îndelungată alături de prietenul ei John Marcher evenimentul misterios, neprevăzut, pe care acesta e convins că soarta i-l pregătește. De ce oare legătura lor, clar limitată de Marcher la o amiciție distantă, nu pare să-i lase ei timp pentru nimic altceva? „Ce altceva mi-aș putea dori?“, îi mărturisește May, fără să precizeze că de fapt singura ei dorință este să trăiască împreună cu el, alături de el, și-l întreabă cum se simte el însuși după această lungă perioadă. Marcher îi răspunde că nu poate decât să aștepte pasiv evenimentul misterios. Întristată de nepăsarea lui, May îl anunță că în ce o privește ea a înțeles ce se va întâmpla. „Cum aș putea să știu și eu? o întreabă Marcher. Tu, îi răspunde May, nu vei afla niciodată“.
Legătura lor continuă, Marcher fiind convins că d-șoara Bartram cunoaște un lucru cu siguranță dureros pentru el, dar pe care nu i-l poate spune. Sănătatea ei începe să sufere. Ca și el, ea arată din ce în ce mai în vârstă, iar Marcher se teme ca nu cumva intervenția secretă a destinului pe care a așteptat-o atâta timp să nu fie, în cele din urmă, nimic altceva decât stingerea din viață a acestei femei atât de binevoitoare. Existența lui, exclusiv orientată spre intervenția imprevizibilă a soartei, n-ar deveni în acest caz un eșec ridicol?
La o întrevedere la ea acasă, May pare să fie portretul senin al unui sfinx care îi vorbește de departe, de pe malul unui golf, al unei insule, la care el nu a izbutit să ajungă. „Ce crezi, are Marcher curajul să o întrebe, că ar fi cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla mie ?“ Ca de obicei, unica lui preocupare este el însuși. „Amândoi, îi răspunde May, ne-am gândit la lucruri înspăimântătoare și uneori chiar am vorbit despre ele.“ „Da, admite Marcher, uneori am mers prea departe.“ „Departe? zâmbește May, crezi că am mers prea departe?“ Dată fiind indiferența lui Marcher față de sentimentele ei, nu e greu să ghicim noi, cititorii, la ce se gândește May. „Îmi spuneam, cu totul de acord cu tine, explică el, că cel mai adesea noi am privit lucrurile în față.“ „Unul pe altul?“ ripostează May, fără să aștepte vreun răspuns. Altfel spus, ne-am privit noi doi atenți, față în față, unul pe altul? Ochii noștri s-au întâlnit ei vreodată?
Aluzia la incapacitatea lui Marcher să observe, să înțeleagă ce simte ea este cât se poate de clară, dar bine înțeles că el nu o sezisează, dat fiind că singurul lucru pe care vrea să-l afle este ce anume știe sau crede ea că i se va întâmpla lui. „Dacă nu-mi spui, insistă el, înseamnă că mă părăsești!“ În picioare, la un pas de el, May îl asigură că nu l-a părăsit. E cu putință, Marcher vrea să știe, ca însăși credința lui în intervenția finală a soartei să fie o eroare? Nu, nu e o eroare, îl asigură May, ai avut dreptate să crezi ceea ce crezi. N-am fost oare, continuă Marcher, victima unei iluzii prostești? N-am așteptat atâția ani decât ca să mă găsesc în fața unei uși închise?
„Ușa nu e închisă“, îl liniștește May, „ușa e deschisă“, și așteptând replica lui adaogă „Niciodată nu e prea târziu.“ Dar Marcher nu-și dă seama că May încearcă să-i deschidă ochii, să-l facă să înțeleagă de ce ea rămâne lângă el și cum de-a lungul anilor a așteptat și încă așteaptă nu revelația destinului, ci iubirea, dăruirea celui pe care ea îl iubește și căruia ea i s-a oferit în tăcere de-a lungul anilor.
Când Marcher revine să o vadă a doua zi, May, suferindă, nu-l poate primi. Curând, începe el să-și dea seama, ea se va stinge din viață, iar el va rămâne singur. Alături de el pas cu pas, ea, numai ea, l-a ajutat să trăiască. Da, își spune acum Marcher, iminenta dispariție a lui May va fi într-adevăr saltul fiarei din junglă, va fi ceea ce zeii i-au pregătit lui dintotdeauna. Evenimentul misterios, decis nu de el, ci de soartă, e pe cale să se întâmple, confirmând vechea lui certitudine că drumul vieții lui îl conduce, inexplicabil, către această explozie.
Vom asista rândul viitor la ultima lui conversație cu May Bartram și la revelația finală a vieții lui Marcher.