Poem de Horia Bădescu

Cândva, altădată, demult…

Calendarul vieții deschis la pagina albă

pe care doar vântul mai scrie

pentru mâine mesaje.

Cuvinte șterse, uitate;

cin’ să-nțeleagă palimpsestele

zilelor duse?

Strălucitoare stă însă lumina,

pline sunt toate de adierile inimii;

toate pe înțelesul neînțeles vorbesc

tăcerii care te-ngăduie lumii

și de tine însuți te apără.

Toate cu tine sunt în eternul acum

în care te afli. l

(din ciclul de poeme Rana fiecărei zile)