Și totuși, ce spun rușii de rând despre invadarea Ucrainei? Există o reacție de respingere a acestui război aberant? Aceasta este tema excepționalei cărți a lui Iegor Gran intitulate Z de la zombi (P.O.L, 2022). Autorul, care trăiește la Paris de mulți ani, a adunat o documentație impresionantă, a urmărit ce postează rușii pe rețelele de socializare, s-a uitat la emisiunile de propagandă ale televiziunilor (emisiuni care sunt toate, acum, de propagandă), a primit informații de la prieteni etc. Rezultatul e o carte răscolitoare, o carte care îți provoacă un adevărat șoc: descoperind Rusia profundă îți dai seama de dimensiunile tragediei.
Iegor Gran (n. 1964, la Moscova) a publicat o serie de romane apreciate, între altele, și pentru umorul lor negru. E printre primii care condamnă aventura criminală a lui Putin și a acoliților săi: în martie anul trecut semnează în „Libération“ un articol intitulat Cleptofascismul asaltează Europa. Această atitudine radicală nu trebuie să ne surprindă întrucât Gran are o ereditate „încărcată“: este fiul celebrului disident Andrei Siniavski (1925-1977). Siniavski a fost, alături de Iuri Daniel, protagonistul primului mare proces politic al epocii poststaliniste. Arestat în 1965, judecat un an mai târziu, e condamnat la șapte ani de lagăr pentru vina de a fi „denigrat“ Uniunea Sovietică în texte publicate în străinătate. După ce iese din lagăr, emigrează în 1974 (KGB-ul e bucuros să scape de el) și se consacră, la Paris, scrisului și carierei universitare. Iegor avea, în 1974, zece ani.
Cartea arată consecințele dezastruoase ale propagandei oficiale, conducând la ceea ce autorul numește „zombificare“. Nu există familie în Rusia, scrie el, care să nu aibă măcar un zombi. Ei repetă, cu obstinație, toate clișeele propagandei: Rusia vrea să elibereze Ucraina de naziști, orașele distruse au fost bombardate chiar de către ucraineni, ca să pozeze în victime, situația actuală a fost creată de Occident pentru a vinde arme și a face uitată pandemia, oricum – Rusia vrea pace, Rusia n-a atacat niciodată pe nimeni. Zelenski? El nici nu contează, întrucât în spate se află Vestul, americanii, NATO etc. Și, la urma urmei, dacă sunt victime, vina e a ucrainenilor: ei ar trebui să se predea sau să fugă, nu să stea ca proștii așteptând să le cadă bombele în cap.
Operația de spălare a creierelor întreprinsă de regimul putinist a reușit pe deplin. Gran demonstrează că poporul rus susține masiv invadarea Ucrainei. Propaganda la televiziune a atins dimensiuni halucinante, e mai redutabilă decât propaganda sovietică, aceasta din urmă era monotonă și previzibilă. De altfel, rușii au fost dintotdeauna sensibili la șarlatanismul televizual. Românii care la finele anilor 1980 „prindeau“ Chișinăul și Moscova își amintesc, cred, de faimosul – pe atunci – Kașpirovski, hipnotiza to rul ce pretindea că vindecă oamenii de la distanță și că forța lui hipnotică trece intactă prin sticla televizorului. Cele mai delirante zvonuri sunt puse în circulație pentru a convinge poporul că Rusia este victima unui complot mondial. O minoritate de ruși rezistă propagandei, își păstrează luciditatea, numai că nu se manifestă pentru că le e frică; le e teamă chiar și să vorbească, întrucât pot fi denunțați de un zombi și transformați în paria, dacă nu mai rău. Denunțul e o practică obișnuită, iar unii zombi mai întreprinzători se ocupă ei înșiși de pedepsirea – fie și simbolică – a „trădătorului“: se duc la domiciliul lui, scriu pe ușă mesaje de amenințare sau cuvinte obscene și – obligatoriu – desenează un Z cât mai mare, ca să se vadă de departe.
Litera Z, la origine un semn de recunoaștere militar, a devenit un simbol al luptei pe care o duce Rusia cu „agresorul“ occidental. Simbolul a pătruns pretutindeni, inclusiv în viața cotidiană, există până și o… tunsoare Z. Complementar lui Z este haștagul #NuMi-eRușine prin care zombi își afirmă credința că dreptatea e de partea lor. Zombificarea populației e cu atât mai bizară cu cât rușii au totuși mijloace alternative de informare, internetul, în primul rând. Concluzia i se impune lui Gran de la sine: rușii au ales să fie zombi și doresc ca transformarea să fie ireversibilă.
Cum de s-a ajuns aici? Mai întâi fiindcă rușii suferă de un complex de superioritate, mai mult – de un complex de unicitate istorică. Ei se consideră misionari ai puterii divine, iar unicitatea destinului se vede în imensitatea teritoriului și în bogăția resurselor naturale. Unică, gândesc ei, este și limba: au apărut teorii conform cărora slava veche este la originea tuturor limbilor de pe pământ (dacopații vor protesta, firește); un exemplu la întâmplare – orașul italian Perugia s-ar fi numit odinioară Perusia! Unică este și cultura, iar Pușkin e dovada cea mai clară în acest sens căci este intraductibil. Unică este prezența Rusiei în Istorie: viziunea rușilor asupra trecutului lor este că Rusia a înregistrat numai victorii, inspirând admirație și teamă vecinilor ei. Îndeosebi teamă, adaugă Gran, „imensă sursă de mândrie colectivă“. Rușii își adoră tiranii: Lenin este omniprezent, iar în fiecare oraș ucrainean ocupat una din primele măsuri este de a pune la locul ei statuia lui Lenin. Stalin e în curs de reabilitare, Marele Război Patriotic e glorificat, istoria este rescrisă (aflăm astfel că blocada Leningradului a fost organizată de… statele europene, aceleași care astăzi, în cârdășie cu America, vor pieirea Rusiei). Ideologii putiniști au inventat un concept nou: dreptatea adevărului istoric. Asta înseamnă că faptele nu contează și că Rusia are întotdeauna dreptate. De aici, incapacitatea de a înțelege de ce alte popoare nu acceptă protecția pe care Rusia o oferă cu atâta generozitate…
Rusia profundă este o țară subdezvoltată, sunt zone unde mizeria este endemică. Din această cauză, rușii privesc cu ciudă către statele vecine care doresc prosperitate economică. Orientarea Ucrainei către Occident a pus capac: dacă și frații ucraineni se lasă seduși de diavolul american… Rușii detestă Occidentul, dar, în același timp, sunt fascinați de produsele occidentale. În plus, occidentalii sunt niște ingrați: au uitat că Rusia sovietică i-a salvat de naziști. Îmbătați de gândul unicității lor, rușii cred că „fragilitatea este sinonimă cu infirmitatea, modestia cu cretinismul, iar toleranța cu degenerescența“. Rusia nu trebuie să dea niciodată semne de slăbiciune. În schimb, ea a profitat din plin de slăbiciunile Occidentului, care s-a lăsat nu o dată păcălit.
Dacă Occidentul cedează în chestiunea Ucrainei, conchide Gran, ar fi o eroare cu urmări de o gravitate incalculabilă. Trăim într-adevăr un moment istoric de răscruce.