Giuseppe Stabile (1970–2022) a fost o figură solitară, aproape unică în românistica din Italia. Firea lui închisă și specializarea riscantă în domeniul de cercetare ales l-au plasat într-o postură orgolios singulară în cadrul unei discipline pe care a iubit-o și onorat-o ca puțini alții, departe de rezultate cu efect facil, care duce însă la studii filologice surprinzător de inovative.
Elev al lui Pasquale Buonincontro, el și-a luat două licențe la Istituto Universitario Orientale di Napoli: în Limbi și Literaturi Moderne Europene și în Limbi și Culturi Europene, cu materii care pornesc de la româna premodernă la cea contemporană și la memorialistica gulagului în panorama literară din primii ani ai deceniului nouă din secolul XX. Ulterior el a venit la Universitatea Sapienza din Roma, unde mi-a fost doctorand în studii de Filologie Romanică, mai precis, de Filologie Română. A fost o perioadă extrem de fecundă în formarea lui când, ținând cont de studiile precedente, l-am îndrumat spre filologia slavo-romanică. Giuseppe Stabile a aprofundat cu pasiune un ciclu trudnic de studii, nu doar din cauza dificultăților intrinsece materiei, ci și pentru că era vorba de o ramură de acum rar căutată chiar și în România. Și-a încheiat doctoratul cu o lucrare strict filologică, Edizione critica dell’Evangeliario slavo-rumeno di Sibiu (1551-53), dând dovadă de o egală pregătire în ceea ce privește atât româna veche cât și slavistica, cu rezultate considerate într-adevăr excelente de respectiva comisie. Și-a continuat munca stabilind relații de prietenie și colegialitate cu specialiștii români cu aceleași preocupări – îndeosebi cu Prof. A. M. Gherman din Cluj –, bucurându-se de stima și aprecierile lor. De altfel, în sfera propriu-zis romanică se plasează monografia pe care, la „caldele“ mele sugestii, a realizat-o cu mare pricepere și reală maturitate: Valacchi e Valacchie nella letteratura francese medievale (2010), operă inclusă între publicațiile Departamentului de Studii Europene și Interculturale de la Universitatea Sapienza, care figurează în bibliografiile internaționale consacrate subiectului.
În ciuda pregătirii și a rarelor lui competențe în domeniu, nu s-a bucurat la facultatea urmată la Istituto Universitario Orientale di Napoli de primirea la care ne-am fi așteptat, drept care a fost obligat să treacă la cel afin, de slavistică. Ulterior, grație unei finanțări trienale de cercetare în Filologia slavă a putut continua să se ocupe de texte românești vechi, îndeosebi bilingve, cum atestă importantele lui contribuții, precum La Regina di Saba nella letteratura rumena antica: una tradizione solo slavo-bizantina? (2016), Un esempio di Romania incerta. I Valacchi nella versione castigliana del Kalīla wa Dimna (secoli XIII-XV), tra omonimia e antonomasia (2017) sau, în sfârșit, Rumanian Slavia as the Frontier of Orthodoxy. The Case of the Slavo-Rumanian Tetraevangelion of Sibiu (2019). Odată încheiată finanțarea primită, după ce a străbătut și acest făgaș, Giuseppe Stabile a rămas în afara vieții universitare, lăsând fără îndoială un gol apreciabil în nișa din arealul italian și nu numai. Trebuie spus, pe de altă parte, că Giuseppe Stabile nu a neglijat niciodată nici limba contemporană. O dovedesc traducerile făcute de-a lungul anilor dintre care citez Eugen Uricaru, Il peso di un angelo (2021) și Cezar Petrescu, Fram l’orso polare (2021).
Nu pot încheia această schiță de portret fără a aminti că Giuseppe Stabile a fost urmărit de nenoroc: nenoroc personal, fizic, dar mai ales un nenoroc care, din pricina unor incredibile disfuncții, l-a privat de posibilitatea de a concura pentru un post de cercetător creat mai întâi la Universitatea din Bari, apoi la facultatea mea de la Sapienza din Roma.
Fără aportul lui, întreaga panoramă a studiilor privind româna veche rămâne fără o voce care ar fi putut aduce și de la care ne așteptam noi contribuții originale.
Îmi închei evocarea dând glas durerii pe care o poate încerca o mamă luându-și nefirescul rămas-bun de la un fiu care o precede pe calea fără întoarcere. Să-i fie țărâna ușoară!1
Traducere de Doina Condrea Derer