Am scris acum ceva vreme despre situația în care se află atât profesorii de limba și literatura română care predau în acest an școlar la clasa a IX-a, cât și elevii aflați în primul lor an de liceu. Deși mai sunt doar trei luni până la încheierea cursurilor, programa de limba și literatura română pentru clasele a IX-a – a XII-a nu a fost elaborată/aprobată și, evident, nici manuale în conformitate cu aceasta nu există. Am aflat de curând – de la colegi care au fost formați pentru a deveni membri ai Corpului de profesori evaluatori pentru examene și concursuri naționale – și motivul pentru care „noua“ programă nu a fost concepută: vor fi schimbate „noile“ planuri-cadru și „noile“ programe…
„Noua“ programă de limba și literatura română pentru clasele liceale trebuia să fie o continuare a „noii“ programe de limba și literatura română pentru gimnaziu, aprobată în anul 2017! Iar în conceperea programei pentru gimnaziu autorii au avut în vedere „noile“ conținuturi din clasele primare, predate începând cu anul școlar 2014-2015. Disciplinele și numărul de ore (trecerea de la cinci ore de limba și literatura română la clasa a V-a la patru ore; suprimarea limbii latine și înlocuirea cu disciplina elemente de limba latină și de cultură romanică etc.) au fost stabilite prin „noile“ planuri-cadru, aprobate prin OMENCȘ nr. 3590/5.IV.2016. Așadar, „noile“ programe pentru gimnaziu, care au venerabila vârstă de cinci ani, „noile“ programe pentru liceu, care ar fi trebuit să aibă venerabila vârstă de un an, și „noile“ planuri-cadru, care au venerabila vârstă de șase ani, vor fi schimbate. Informația primită de la colegi mi-a fost confirmată de o declarație a ministrului Educației Naționale: „[…] Supraîncărcarea programelor este un element extrem de important. Trebuie schimbat ceva pe acest palier. Schimbarea se cheamă planuri cadru noi, începând cu anul 2023, pentru liceu, ocazie cu care vor trebui revizuite şi planurile-cadru pentru gimnaziu, care au avut şansa să demonstreze într-un ciclu ce progres au reuşit să genereze. Şi din păcate nu au reuşit să genereze un progres. Schimbările au fost mai degrabă de formă. […]“1.
De fiecare dată când m-am pronunțat despre „noile“ programe, verbal sau în scris, am remarcat carențele acestora. Este limpede că nu-mi pot exprima acum regretul că vor fi înnoite „noile“ programe sau că vor fi schimbate schimbările. Ce regret este altceva. În primul rând, inconsecvențele și instabilitatea unui astfel de proces. Din punctul meu de vedere, de neexpert, nu putem avea parte de astfel de schimbări din patru în patru ani sau la fiecare cincinal. Planurile-cadru, programele școlare nu pot fi aplicate pentru o singură promoție. Iar dacă menținerea lor pentru o generație ar fi prea mult, atunci o cale de mijloc cred că ar salva situația. Dar noi am trecut mereu de la o extremă la alta. De la încremenire la instabilitate, de la prea mult la prea puțin sau la nimic, de la șablonizare la creativitate fără fundament livresc. Îmi amintesc că, atunci când eram elevă, participarea la etapa națională a Olimpiadei de Limba și Literatura română era condiționată de memorarea a nenumărate citate. Acum, ceea ce era atunci căutat frenetic în lucrări este astăzi blamat și depunctat. Subiectele de la olimpiade, de la evaluările naționale sunt precedate de precizările că nu trebuie utilizate concepte de teorie literară, iar eseurile, compunerile nu trebuie să aibă titlu (deși în clasele primare elevii încă învață, așa cum e firesc, că orice compunere are: titlu, introducere, cuprins și încheiere)…
Introduc aici al doilea regret. Regretul că, modificând „noile“ programe, din care au fost eliminate deja haotic conținuturi, „și mai noile“ programe vor propune/impune și mai puține conținuturi. „Noile“ programe au fost modificate pentru a fi „adaptate“ la prezent, la nevoile elevilor, la standarde europene. Astfel, sub imperativul de a fi „descongestionate“ programele școlare, au fost eliminate atât conținuturi de teorie literară, cât și conținuturi de teorie gramaticală. Și pentru că prea puține conținuturi erau de prisos, evident că au fost eliminate noțiuni care asigurau logica învățării. De exemplu, mă întreb cum le pot explica elevilor că o propoziție subordonată care răspunde la întrebarea „ce?“ nu este completivă directă, ci subiectivă sau predicativă, dacă în „noua“ programă nu mai există aceste noțiuni – propoziție subordonată subiectivă, predicat nominal incomplet, propoziție subordonată predicativă, verbe tranzitive, verbe intranzitive ș.a.
Din declarația ministrului Educației Naționale, am priceput că aceste „noi“ programe reprezintă o falsă „descongestionare“: „Întrebat care este cauza unei asemenea situații [așa-zisa supraîncărcare a programelor – n.m.], Sorin Cîmpeanu a răspuns că aceasta ţine de rezistenţa la schimbare. «Rezistenţa la schimbare. Nici măcar nu pot fi acuzaţi profesorii care predau o anumită disciplină că îşi iubesc atât de tare disciplina aceea încât nu au vrut să renunţe la nimic, nici din numărul de ore, nici din materia predată. Am ajuns să facem geometrie vectorială pentru toţi copiii. Eu nu cred că e necesar pentru toţi copiii geometria vectorială, de exemplu. Nu cred! Se pot supăra pe mine colegii de matematică, profesorii de matematică. Eu sunt totuşi absolvent de matematică – fizică, treapta I, treapta a II-a la Sfântul Sava şi m-am descurcat fără geometrie vectorială. Adică am reuşit să fac câte ceva în viaţă şi fără geometrie vectorială. S-ar putea să mai existe şi alţi tineri care să reuşească să facă câte ceva în viaţă, mult sau puţin, fără geometrie vectorială», a declarat Sorin Cîmpeanu“.2 În atare condiții, s-ar impune re-remodificarea programelor și a planurilor-cadru.
Eu nu am terminat un profil real și se prea poate ca inteligența mea logico-matematică să fie una limitată. Totuși, principiul enunțat este unul corect? Adică acesta trebuie să fie raționamentul? Dacă cineva a reușit să facă câte ceva în viață fără geometrie vectorială sau dacă foarte mulți au reușit să facă ceva în viață fără să învețe multe din gramatica limbii române, fiindcă nu au vrut sau fiindcă aceasta nu se studiază în liceu, înseamnă că și alții sau toți ceilalți se pot lipsi de aceste conținuturi și vor și reuși? Nu știu… Ce știu sigur, din chiar puținii mei ani de vechime în învățământ, este că știința de carte a elevilor este direct proporțională cu cantitatea de informații! Cu cât sunt obligați să învețe mai mult, cu atât sunt mai bine pregătiți! Și, da, acesta este cuvântul potrivit – „obligați“! De bună voie învață foarte puțini, cei care au o înzestrare aparte și care sunt feriți sau știu să se ferească de prieteni nepotriviți, ceilalți însă trebuie puși în starea de a învăța. Și mai știu sigur că, dacă nu ar fi evaluările naționale la matematică și la limba și literatura română, elevii, majoritatea, nu ar pune preț nici pe aceste două discipline și ar avea așteptările pe care le au de la celelalte discipline – să primească note foarte mari învățând foarte puțin! Îmi permit să afirm – ca să rămână scris! – că elevi mai slab pregătiți ca acum nu cred că au fost vreodată, dar vor fi din 2022 înainte, dacă nu începem să gândim, dacă vom continua să descongestionăm…
„Descongestionarea“ din anii trecuți a programelor și cea care va urma, numărul uriaș de absențe și dorința de a simplifica totul înseamnă în prezent o diluare nu doar a calității intelectuale a oamenilor, de toate vârstele, de toate profesiile, ci și o diluare a calităților sufletești, iar în scurt timp se va ajunge la dizolvarea acestora.
Înainte de a încheia, trebuie să spun că nu doar elevii scriu mai puțin în caietele lor de clasă și, mai ales, în caietele de temă. Și profesorii scriu mai puțin de când cu comisia de tăiat hârtii… În condicile de prezență, în care profesorii scriau titlul lecției și semnau pentru efectuarea orei, nu mai există rubrica pentru subiectul lecției. Profesorii nu trebuie decât să semneze. Iar registrele cu procese-verbale pentru efectuarea serviciului pe școală cuprind procese-verbale tipizate! Când scriu acestea, îmi vine în minte cartea lui Dan Gulea, E. Lovinescu. Inedite: articole, scrisori, autografe, prefețe, cereri și petiții, alte documente (1896-1943), în care sunt adunate, printre altele, cereri ale lui Eugen Lovinescu, statutul de personal, procese-verbale și chiar pagina din condica de prezență de când criticul era profesor la liceul din Ploiești. Așa putem afla că luni, 21 sept. 1909, de la ora 8 la ora 9, profesorul E. Lovinescu a avut oră de latină la clasa a VIII-a clasic-modern. La rubrica Titlul lecției, profesorul a scris: „Sfeștania de începere a cursurilor/ss Director N. Lăzărescu“.
Peste zece, douăzeci, cincizeci de ani, când cercetători sau pasionați de istorie literară vor vrea să adune documente pentru monografiile unor școli, pentru monografiile unor personalități ori pentru a descrie învățământul, ce vor găsi? Dar se prea poate ca nimeni să nu mai scrie astfel de cărți într-un viitor apropiat. Să se fi sfârșit epoca recunoștinței și a ținerii de minte?
____________________
1 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cimpeanu-recunoaste-ca-unele-materii-sunt-nefolositoare-si-eu-m-am-descurcat-fara-geometrie-vectoriala-de-exemplu-1837491.
2 Ibidem.