Răul din Ucraina
În nota de săptămâna trecută spuneam că evenimentele sângeroase din Ucraina par să asculte de principiul lui Blaise Pascal al vaselor comunicante: adică, suferința, efectele dezastruoase nu se limitează la spațiul strict al conflictului militar, ci, în lumea noastră interconectată, sunt transmisibile peste tot și inevitabil ne afectează pe toți.
Exemple? Convoaiele uriașe de refugiați ucraineni, două milioane și jumătate de oameni disperați care străbat Europa de la Est spre Vest, răvășind-o, căci sunt răvășiți, smulși din normalitatea vieților lor. Apoi, criza, după modelul bulgărelui ce se transformă în avalanșă, a petrolului și a gazului care a lovit Europa. Apoi, la noi cel puțin, asaltul, ca efect al panicii, asupra caselor de schimb valutar și asupra centrelor de eliberare a pașapoartelor. Apoi, în fine, isteria cu care românii s-au năpustit zilele trecute asupra benzinăriilor și prețurile artificial crescute de acestea (acolo a fost și un reușit exemplu de război informațional, de puterea fake news-urilor asupra minților slăbite de spaimă).
De altfel, autorul grozăviei ucrainene, Putin, chiar afirma explicit că se consideră în conflict cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite. Atâta doar că acest conflict nu este unul armat, ci se poartă altfel, informațional, hibrid, cu sancțiuni economice și financiare, ale căror consecințe nefaste sunt însă și ele foarte mari. Se pun mai multe întrebări neliniștitoare: În această confruntare, se va ajunge și la folosirea armelor nucleare? Și cum poate fi oprit Putin?
Oamenii de rând, așa cum suntem cei mai mulți, nu cunosc răspunsul la niciuna dintre ele. Oamenii de rând nu pot decât să fie revoltați, oripilați de acest coșmar inimaginabil pe care sunt siliți acum să-l trăiască. Ei urmăresc șocați declarațiile, justificările și acțiunile Kremlinului, care n-au nicio legătură cu datele stricte ale realității și înseamnă o siluire a adevărului în văzul lumii întregi. Ei realizează că invazia rusească în Ucraina are datele unui atac terorist care produce crime de război, un atentat inadmisibil la ceea ce constituie însăși esența umană. E limpede, deci, că s-a ieșit din orice cadru rațional. Ce se întâmplă nu mai respectă acel sistem de reguli, de legi care guvernează comportamentul diverselor state pe timp de pace ori chiar pe timp de război (a nu se ataca civilii!). Cineva vrea să schimbe ordinea mondială, harta planetei, indiferent de preț. (Iar în afară de Rusia, și alți doritori, state mari și mici, stau în așteptare!) S-a intrat într-o tornadă în care orice rău e posibil. (G.C.)
P.S. Chiar și observatorii străini au remarcat felul admirabil în care noi, românii, ne-am purtat și ne purtăm sărind în ajutorul refugiaților ucraineni. Ceea ce e un semn că avem un fond uman bun. Însă: una caldă, una rece. Căci, de data aceasta, ne-a atras atenția un episod care nu ne face cinste: năvala isterică a concetățenilor noștri asupra magazinelor alimentare și criza uleiul alimentar. Oare, ne întrebăm, dacă vin peste noi războiul, distrugerea, sfârșitul, cei care au câțiva litri de ulei de gătit în plus sunt ei la adăpost, în comparație cu cei rămași fără respectivul produs alimentar?