O aniversare

Șansele ca un iluminat să ajungă în fruntea țării lui pentru ca apoi să facă din acea țară o dictatură sunt, din fericire, minime. Dar ele există. Și cu cât țara în care se produce fenomenul este mai puternică și mai mare, cu atât consecințele vor fi mai grave pentru întreaga lume. Iar exemple, din nefericire, ne stau la îndemână.

Oamenii au memoria scurtă. Mai știe cineva, de exemplu, ce s-a întâmplat în luna septembrie a anului 1994? Și totuși a fost vorba de un eveniment istoric, așteptat de zeci de milioane de oameni. În acel septembrie 1994, ultimii soldați ruși părăseau teritoriul Europei și reveneau în țara lor. Ocupația sovietică înceta astfel definitiv. Iar glorioasa Armată Roșie, care terorizase Europa timp de patru decenii, se întorcea acasă cu coada între picioare. Lua astfel sfârșit una dintre cele mai negre perioade ale istoriei europene. Milioane de oameni din Vechiul Continent muriseră cu speranța că ziua retragerii rușilor din țările ocupate după ultimul război va sosi totuși – și ea a sosit!

Când o persoană iluminată, condusă de o singură obsesie, ajunge în fruntea Rusiei, atunci pot avea loc evenimente cu totul neprevăzute. După ce, în 1985, odată cu venirea la putere a lui Gorbaciov, Rusia pășise politic pe o cale rezonabilă, după ce urmașul lui Gorbaciov continuase aceeași politică, iată că noul țar de la Moscova pune la loc stelele roșii pe turnurile Kremlinului și revine la vechiul imn sovietic drept imn de stat. Asta în registrul simbolic. Visul lui: să refacă vechea Uniune Sovietică, răposată în urmă cu peste un sfert de secol, să se revină la situația de dinaintea retragerii trupelor rusești din Europa de Est.

E posibilă o asemenea întoarcere înapoi a roții Istoriei? S-ar putea oare reface puterea sovietică (sub un alt nume, de exemplu Federația Rusă)? Rațiunea comună ar răspunde negativ și ar avea zeci de argumente pentru asemenea răspuns, dar logica iluminatului nu e o logică comună.

Că așa stau lucrurile o dovedește criza artificial creată de ruși în ultimul timp la granița cu Ucraina. Pretextul desfășurării armate din aceste zile unește rizibilul cu cinismul: Rusia s-ar teme, chipurile, de bazele americane din țara noastră și din Polonia, care există de mai multă vreme, dar care tocmai acum se dovedesc periculoase.

În realitate, spaima conducătorilor de la Kremlin există cu adevărat, dar ea e de cu totul altă natură. Puțin le pasă lor de cele două baze americane, de cele câteva sute de soldați americani dislocați în țări din Estul Europei. Așa-zisele amenințări din partea bazelor NATO sunt bune pentru discursuri, căci la Kremlin nu le ia nimeni în serios.

Dacă există vreo amenințare pentru regimul Putin, ea se află în cu totul altă parte; amenințarea la adresa ordinii de tip sovietic este una pur politică și ea se numește Ucraina. Nu-i vorba de resursele naturale imense ale acestei țări și cu atât mai puțin de armata ucrainiană; e vorba de actualul statut politic al vecinului de la Apus.

De șapte ani, Ucraina a devenit o țară mai mult sau mai puțin democratică. După ce mulțimea a ieșit în stradă și l-a gonit pe președintele-marionetă a rușilor, țara a intrat într-o nouă viață. Au loc alegeri libere la date fixe, parlamentul ales prin vot universal decide politica Guvernului, Președintele trebuie să guverneze ținând seama de voința populară. Chiar dacă nu încă la standarde occidentale, există acum în Ucraina libertatea presei și a cuvântului. Fără a fi perfectă, justiția funcționează după reguli europene, iar drepturile fundamentale ale omului sunt respectate. Diferența față de situația din Rusia a ajuns o diferență de substanță.

Cum să suporte atunci Kremlinul o asemenea evoluție? De la Moscova până la granița ucrainiană sunt doar 450 de kilometri, cam ca de la Constanța la Craiova. Federația Rusă se învecinează acum cu o țară care a întors spatele ordinii sovietice. Puterea exemplului constă mai ales în posibila lui contagiune.

Dacă la Kiev, unde a domnit încă din secolul al XVII-lea ordinea rusească, domnește acum o ordine europeană, cum să nu fie îngrijorați în cel mai înalt grad șefii Rusiei? Despre această amenințare, Kremlinul nu suflă o vobă. Amenințarea se află în lumea estică, nu în cea vestică, și ea se cheamă Ucraina, așa cum arată această țară astăzi, în anul 2022. Știind că refacerea Uniunii Sovietice este o sarcină prea grea, Kremlinul s-ar mulțumi deocamdată cu re-sovietizarea Ucrainei.

Vom vedea curând dacă rușii mai pot reintroduce „ordinea sovietică“ într-o țară de unde ea a fost gonită violent de majoritatea populației.