Credeți în Moș Crăciun?

Jurnalist, om de televiziune, scriitor prolific, Stelian Țurlea propune cititorilor un roman sprințar, pe o temă familiară dar tratată neașteptat, inteligent, cu umor și rafinament. Prozatorul ne dezvăluie, fără a lăsa vreo urmă de îndoială sau de mister, despre ce e vorba în paginile micului său roman, încă din titlu: L-au răpit pe Moș Crăciun! Cu toate acestea, nimic nu îl va pregăti pe acesta pentru fantezia de iarnă în care e invitat să pășească.

Cele mai importante filme și cărți despre Crăciun, cei mai importanți regizori și autori, miturile, poveștile care tratează acest subiect au fost cu atenție parcurse, analizate, decantate de către autor. De altfel, această muncă de cercetare este transferată asupra unuia dintre personaje, într-o manieră amintind de pictorii care-și împrumutau chipul vreunui personaj din pânzele lor, act ludic și sibilinic, dar care, în același timp, reliefează personajul.

Stelian Țurlea creează lumea impetuoasă a mass-media (televiziune și jurnalism) într-o manieră credibilă, rezultând un mediu plin de viață, dinamism și dramatism, în care lupta pentru supraviețuire, în societatea atrasă de mediul on-line, scoate la iveală ceea ce e mai frumos și mai urât în oameni. Cu disperarea și naivitate oamenii breslei încearcă să mai păstreze ceva dintr-o vocație ce pare să aparțină unui timp revolut. Dincolo de tumultul și umorul poveștii, în filigran, se desenează o discretă declarație de dragoste pentru jurnalism.

Este și o meditație despre bine și rău, moral și imoral, adevăr și neadevăr, acest roman care descrie lungul drum de la alb la negru, într-un loc dincolo de bine și de rău.

Un punct în care se ajunge prin punere în scenă sub forma binecunoscută a antitezei: două ziare rivale, doi redactori rivali, un singur „premiu“, iar miza este supraviețuirea. Tensiunea antitetică este folosită și pentru a pune față în față legenda lui Moș Crăciun cu profețiile Apocaliptice. Și pentru acestea din urmă autorul a făcut un important efort de documentare.

Oricât de perspicace și de inteligent, cititorul nu va putea anticipa volutele, răsturnările de situație, și, cu atât mai puțin, deznodământul, iar acest fapt contribuie la farmecul cărții.

În spatele acestei lumi competitive, pragmatice, Stelian Țurlea țese lumea fanteziei de iarnă: o magie delicată învăluie pe nesimțite „realul“. Aproape de Cercul Polar, cât mai rămâne valabil din ceea ce știm despre lume, despre noi și despre sărbătoarea Crăciunului? Poate John Ronald Reuel Tolkien, amuzant și obositor de comunicativ. În acest context Stelian Țurlea strecoară o meditație inspirată de vechiul verset pro captu lectoris habent sua fata libelli: „Mai ales că suntem aproape de-o seamă, chiar dacă eu mai bătrâior cu niște decenii, asta nu mai contează când avem aceeași meserie, adică scriem amândoi cărți, eu am ajuns celebru, deși nu mi-am dorit asta, în ce te privește, nu se știe niciodată, e destul să te citească cine trebuie și să vorbească despre tine, nici asta măcar nu trebuie, e destul să te citească cine te citește și să se bucure, în cazul meu s-au bucurat mulți de asta…“.

Personajele sunt bine conturate și credibile, fie că aparțin realismului magic, basmului sau lumii contemporane, prozaice, descrise de autor. De altfel, glisarea între aceste planuri se face cu dezinvoltură. Firul narativ este atent desfășurat, bogăția de evenimente în spațiul redus al micului roman nu ne copleșește, nici nu amețește cititorul. Deși neașteptate, acțiunile sunt credibile în logica operei, fără stridențe. Moș Crăciun, personajul în jurul căruia se țese întreaga poveste, este portretizat din frânturi de gânduri, dialoguri, mituri sau știri. Rămas în umbră pe întreg parcursul romanului, influența sa este puternică, iar maniera sa de „a interveni“ este caracterizată prin discreția pe care i-o cunosc toți cei care cred în existența sa.

L-au răpit pe Moș Crăciun! Fantezie de iarnă este o lectură reconfortantă pe o temă care, deși clasică, este mai puțin vizitată astăzi la noi în afara literaturii pentru copii. Un roman prin care Stelian Țurlea nu ne propune să evadăm din realitate, ci să o privim pe aceasta cu alți ochi.