Plasa de povești

Poveștile oamenilor sunt în fapt esența vieții! Ce-i viața decît o poveste personală a fiecăruia din tre noi, cu micile ei victorii sau cu eșecurile ei? Dar nu numai atît! Fiecare dintre poveștile pe care le auzi, devin poveștile ta le. Ele se integrează în propria-ți biografie“; „Iubirea are un cod, spun romancierii, are un anume limbaj, spun poeții, o lumină de la Dumnezeu, spun religioșii“; Viky: „Dacă mă întrebi ce vreau să iau cu mine în această lume nouă, despre care aproape nu cunosc ni mic, am să-ți răspund: poveștile! Poveștile mele împreună cu ale ce lor pe care i-am întîlnit în drum pînă acum, poveștile care se ames tecă, formînd propria ta viață“.

Aceste fraze, plasate strategic în structura romanului Adăpost pentru dragoste (Editura 24:ore, 2020) al prozatoarei din Haifa, Madeleine Davidsohn, reprezintă nu doar „rețeta“ cărții, ci și liniile care trasează profilul interior al unui personaj problematic, avînd știința de a asculta povestea celuilalt și, deopotrivă, al celei care îl însoțește, prozatoarea ca un alter ego al protagonistei: Viky se creează pe măsură ce își trăiește viața pe care o consemnează „umbra“ sa, numele de pe coperta ro manului: e un raport de identificare cu totul special între perso naj și narator în romanul unei prozatoare care are un acut simț al observației și o fină intuiție a psihologiei celei ce (re)iese din text după ce se va fi născut acolo: o femeie cu o viață interioară năvalnică, mereu în stare de alertă, supusă presiunilor lumii exterioare cu care este într-un permanent conflict, trăind în curgerea monologului interior, a fluxului de conștiință, unde își acoperă țipătul de re voltă și frică și unde mintea se blochează, adesea, din cauza emo țiilor, iar trupul se chircește în gesturi de autoapărare.

Feminitatea, instinctul acesteia, în explozia structurii sale și tema cuplului erotic în relație, mai ales, cu dinamica planului social, dar și în detenta metafizică a gîndului morții, al sfîrșitului inevitabil, constituie țintele roma nului lui Madeleine Davidsohn. Feminitatea este explorată, în prin ­cipal, prin Viky, unul dintre personajele feminine cele mai puterni ce din proza noastră de azi, adăugînd, într-un orizont care tinde să acopere o întreagă tipologie, alte femei, Sonia și Lola, apari ții episodice, menite, însă, să „acopere“ categoria a ceea ce se numește cover girl, Carmela, secretara în vîrstă a „boss“-ului avoca ților din Tel Aviv, îndrăgostită fără speranță, în trecut, prietenă bună, după trecerea timpului, Rebeca Meron, un copil al războiului, cu sufletul sfîșiat între acasa din România și aceea din Israel, după ce îl va fi întîlnit pe Casem, cu o viață petrecută în așteptarea sa, Muna din Istanbul, purtînd în toți anii vieții doliu după pierderea tînărului emir chipeș, Raid. Narațiunea se focalizează pe figura lui Viky, un personaj în povestea căruia Madeleine Davidsohn pune toată subtilitatea analizei psihologice, cu evidente extensii psihanalitice. Viky, avocata de succes din Tel Aviv, a fost, mai întîi, Victoria dintr-un oraș provincial al României secolului trecut: primul șoc, enorm, pe care îl suportă personajul e trecerea de la Victoria la Viky, de la praful tîrgului moldovenesc la splendoarea orașului „treaz 24 de ore“, pe care trebuie să-l cucerească, asemeni, parcă, unui celebru personaj balzacian: Viky e un fel de Rastignac, venind în marea metropolă din casa părintească, lăsată la o distanță de ani lumină: peisajul în toată superbia lui, ziua ca și noaptea, al marelui oraș de la Marea Mediterană, față cu ulița copilăriei și tinereții din micul oraș de provincie din România, ascuns, iarna sub zăpadă, plin de praf, vara, năruit în noroi și zloată, toamna.

Romanul Adăpost pentru dragoste pivotează în jurul amintitei relații speciale a protagonistei cu autoarea sa; Viky este depozitarul poveștilor pe care le va oferi naratorului, ea ascultă întîmplările celorlalte personaje, este confesorul lor, pentru ca, în final, poveștile acestora să fie adunate în bagajul pentru Istanbul, pe care personajul îl lasă la aeroportul Ben Gurion, în beneficiul celei care i-a dat viață. Madeleine Davidsohn apelează la un procedeu de veche tradiție în pro za universală și redescoperit în epoca mai nouă a romanului, povestirea în povestire.

Aproape toate personajele din Adăpost pentru dragoste au rădăcini românești, prozatoarea explorînd, cu subtilitate, după o adîncă reflecție, observații de caz, fără excese retorice, condiția imigrantului; discrepanțele majore din viața personajelor din România și aceea de la Tel Aviv, pe care le trăiesc, deopotrivă, Viky și familia Meron (Miron), dar și situația imposibilă a celui care vrea să revină, prin Rebeca Meron care va fi pierdut totul la venirea în Israel.

Madeleine Davidsohn scrie, în Adăpost pentru dragoste, un roman provocator, cu o problematică foarte actuală, rostogolind poveștile într-un ansamblu narativ lucrat în filigran, pasionant și – nu e puțin lucru – într-o limbă română fără cusur.