Rodica Braga este o scriitoare cu mare experiență care și-a aniversat în acest an o jumătate de secol de la debutul literar din revista „Tribuna“ și anul viitor va împlini același număr de ani de la debutul editorial. Începuturile scrisului său au fost categoric dominate de volume de proză, în special de romane, dar, în ultimii cinci luștri, Rodica Braga s-a afirmat tot mai puternic în calitate de poetă. Volumele de versuri au ajuns dominante în creația sa.
Poemele în Mi Bemol, cu majuscule pentru M și B, de acum (Editura Limes, 2021), se remarcă prin tonul elegiac, imagistica bogată și, ca să fiu puțin malițios, prin absența titlurilor. Se vede că poeta le-a considerat prisoselnice câtă vreme textul liric se prezintă pe sine în realitatea lui.
Titlul volumului poate părea ușor enigmatic, dar, la o privire mai atentă, poate fi ușor descifrată metafora cuprinsă în scrierea în Mi Bemol. Această gamă majoră necesită, cum știm, trei bemoli la cheie, față de Mi („flat“) major care contează pe patru diezi. Diferența este elocventă și duce la tonurile melancolice pe care nu le-au ocolit Mozart (concertul 22 în mi bemol, de pildă, dar și altele) și nici Chopin în, altfel, majestuosul său concert nr. 1 pentru pian și orchestră. Iată că mi bemol se potrivește naturilor fragile, grațioase și astenice, fiind în același timp o marcă a rarității. Este, după cum ne amintește Maria-Ana Tupan, pe coperta a patra a cărții, citându-l pe Ernst Pauer – pianistul, dar și teoreticianul – „cea mai întunecată, mai sumbră dintre chei“. Puține sunt realizările muzicale citabile în mi bemol, mai adesea fiind amintit un studiu al lui Rahmaninov.
Rodica Braga „compune“ așadar într-un registru ales deliberat dintre cele de nișă, alegând delicatețea cu care te înconjoară cuvintele asemănată cu o carne mătăsoasă, ocrotitoare căreia poetul însuși îi este sâmbure puternic, înconjurat de aromele fructate: mirosul de fruct/ gâdilându-ți nările. Chiar și delicatețea mătăsoasă a unei vocale, iar aici ne gândim imediat la vocala E, care este litera notei MI, este ca fiorul primului sărut.
Față de poeții prin excelență afirmativi, care mizează dintre vocale pe A (Eu sunt A, petala strigării, enunța, strigând peremptoriu, Nichita Stănescu), se cuvine să existe, cum se vede și poeți ai lui E, ai lui mi, care-și pun și un bemol pentru ca distanța până la fa să se transforme într-un ton întreg.
S-ar putea glosa îndelung asupra împărțirii poeților pe vocale, de la cei de A la cei de E și, din păcate, la marea masă a celor de U. Dar e potrivit să revenim la Rodica Braga și la delicatețea textelor sale, care nu exclude gravitatea și cum spuneam, momentele mai sumbre, de mizantropie.
Uneori poeta abstractizează comunicarea, sensul devine mai greu de prins, interpretările posibile se multiplică: în anotimpul celui de al/ treilea ochi/ deschis lăuntric/ am lunecat pe raza lui/ cu spaima în suflet. Un fraged ou/ se rotunjește în lumina lui (a anotimpului sau a ochiului, trebuie să reflectăm) și eclozează/ în explozii repetate/ prin care trec. Oul fraged care eclozează cu repetiție, ca o mitralieră a facerii, se dorește desigur simbolul unui big-bang multiplicat cu măreție. Un comentator mai cinic ar spune totuși că scenariile mai simple i se potrivesc mai bine poetei, mai ales că ea are, cum scrie Irina Petraș pe clapa copertei întâi, acces egal la mai multe modalitți ale expresiei literare și își joacă fragilitatea „cu oarecare perfidie“. Tocmai această fragilitate, fie și invocată artificial, este benefică poeziei Rodicăi Braga. O poezie a stărilor crepusculare de viață și care îndeamnă la meditație asupra destinului, în opinia lui Constantin Cubleșan, expusă pe clapa celeilalte coperte.
Secvențele simple sunt cele mai reușite, tocmai ele emoționează mai mult cititorul. Mireasma lacrimilor/ alintătoare ca a pasiflorei,/ mi-a inundat coșul pieptului. Poeta poate face, într-o poezie întreagă, elogiul plânsului care alină și liniștește ascunzând „grăuntele“ unui nou început. Deși textele sunt de mici dimensiuni și uneori s-ar simți nevoia unei amplificări, unei deschideri mai largi a viziunii, poezia Rodicăi Braga este substanțială și de o indiscutabilă abilitate. Volumul este reușit și adecvat mai ales firilor meditative.