Este un lucru sigur și îmbucurător că unii dintre poeții români contemporani sunt în același timp autori de critică de întâmpinare. Ei se arată deschiși către scrisul confraților, ceea ce este benefic, în primul rând, pentru propria lor poezie, iar în al doilea rând, scrierea cronicilor presupune o conștiință critică, posibilitatea de a descifra subtilitățile unui text, ceea ce, în plan secund, revine tot ca un avantaj pentru scrisul lor. Nu mai puțin, cititorii și scriitorii la care se referă criticul-poet au ocazia să se confrunte cu o opinie din interiorul fenomenului, a cuiva care a experimentat poezia pe viu.
În colaborarea mea cu diferite reviste literare,am avut ocazia să întâlnesc articole critice de o deosebită profunzime a interpretării semnate de poeți și pe mulți chiar i-am încurajat în experiența aceasta. Trebuie menționate nume de poete pe care multe reviste de cultură se sprijină efectiv în acoperirea critică a unui peisaj literar tot mai vast: Andrea H. Hedeș, Flavia Adam, Evelyne Maria Croitoru, Gela Enea, Raluca Faraon, Mihaela Stanciu.
În această serie de merituoase autoare, numele Nicoletei Milea se înscrie firesc și deține chiar întâietatea cronologică. Textele critice ale Nicoletei Milea din Cărțile prietenilor mei (Editura Neuma, 2021) datează demult timp și au apărut în paralel cu poezia sa, remarcată și premiată repetat, de câteva decenii. Formația de filolog și profesiunea de profesor de literatură română au ajutat-o pe Nicoleta Milea în alcătuirea unei personalități literare pentru care, chiar dacă poezia deține primul plan, lectura atentă a volumelor de literatură contemporană – nu doar de lirică – și prezentarea lor au devenit marcante, părți constitutive a acestei personalități.
Volumul de față adună doar cronicile pe care autoarea le-a scris și publicat despre poezie, domeniu predilect în preocupările ei literare. Textele au apărut în „Luceafărul de dimineață“, la care Nicoleta Milea a scris lună de lună multă vreme, „Neuma“, revistă din care, de la apariția primului număr, în 2017, ea nu a lipsit niciodată, și „Caligraf“, o revistă de care exegeta este legată prin orașul de reședință, Alexandria, și apartenența la un grup semnificativ de scriitori teleormăneni.
Autoarea a preferat ordinea alfabetică a numelor poeților analizați, începând cu volumele colective de poezie, apărute sub egida Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor, a cărei membră activă este. În sumar se regăsesc poeți contemporani din mai multe promoții. Nu lipsesc poeții pe deplin consacrați precum Ana Blandiana, Mariana Filimon, Eugen Suciu, Maria Pal, Simona-Grazia Dima. Dar, spre onoarea ei, Nicoleta Milea scrie consecvent și cu simpatie despre debutanți. Unii dintre aceștia, prezentați de ea cu generozitate la primele lor volume, sunt acum certitudini ale poeziei noastre: Petre Ioan Crețu, Flavia Adam, Any Drăgoianu, Carmen-Tania Grigore, Andrea H. Hedeș. Se vede și din aceste enumerări că Nicoleta Milea are o afinitate specială pentru poezia feminină.
Cititorul o să descopere modalitățile prin care Nicoleta Milea își atinge scopul de a prezenta fluent și convingător poezia autorilor pe care-i are în vedere în cronicile sale. Menționez doar că prezentarea ei are intenția de a acoperi cât mai mult din specificul fiecăruia, în limita spațiului disponibil, de regulă precis delimitat, al unui articol de revistă. În orice caz, interpretarea vizează cu precădere opera și nu o ieșire la rampă a criticului, deși figurile de stil relevante nu lipsesc, cum nici profesiunile de credință personale: arta semnifică miraculosul, sufletul izbăvit de chemarea poeziei care mântuiește faptele de uitarea definitivă (într-un text critic despre Maria Postu).
Cu toate acestea, critica poeziei este la Nicoleta Milea în primul rând subordonată clarificării însușirilor autorilor analizați. Sensibilitatea poetică și convingerile personale în ceea ce privește arta nu pot lipsi, dar nici nu sunt expuse ostentativ, în primul plan. Nicoleta Milea prin echilibru, rezervă și profunzime.