Peștele pe uscat. Nicolae Manolescu în dialog cu Daniel Cristea-Enache

V-ați referit la alegeri înainte de a avea loc. Cum le comentați post factum?

În săptămâna care a urmat alegerilor din 27 septembrie, remarcele mele au fost confirmate de numeroase întâmplări. A devenit absolut evident că PSD nu știe să piardă, iar USR să câștige. Ceea ce s-a întâmplat la Sectorul 1 din București ne dă măsura exactă a lipsei oricărei demnități politice a partidului lui Ciolacu. Înainte de a se cunoaște faptele, zeci de cetățeni nemulțumiți de scorul afișat al primarului „lor“ au umplut piațeta din fața BES 1, protestând totodată contra Clotildei Armand, pe care au trimis-o „acasă“, adică în Franța. Iată o mentalitate pe care o credeam expirată, chiar și în PSD, după ieșirea în decor a lui Dragnea. Mai ales că, nemulțumit, la rândul lui, de rezultat, Ciolacu reclamă „frauda“ la, țineți-vă bine!, Comisia Europeană. În aceste condiții, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva o mână interesată a pus gaz pe foc. Prea erau montați contra „franțuzoaicei“ cetățenii cu pricina. Nici când BES 1 a comunicat că nu s-a comis nicio ilegalitate, protestul n-a încetat. Din nou televiziunile au făcut din țânțar armăsar. De ideea unei eventuale renumerări, dar la nivel de Capitală, se agață într-un târziu și Gabriela Firea, care ar fi descoperit 200 de voturi trecute din contul ei în acela al lui Nicușor Dan. Fraudă! Ce speră să câștige fosta primăriță generală, despărțită de 5% de contracandidatul ei mai norocos, habar n-am. Poate doar să-și dovedească, încă o dată, noblețea de spirit. Și, capac pe oală, un parlamentar profită de decizia Curții Constituționale de a lăsa pe mâna Parlamentului stabilirea datei alegerilor și propune amânarea lor până în martie. De ce să nu mai încaseze trei luni de salariu, când, de realegere, nici vorbă? Decizia Curții nu se referă însă la amânarea alegerilor, ci la cine le fixează în calendar. Cât privește amânarea, Constituția nu prevede nimic, ea referindu-se la prelungirea mandatului parlamentarilor și care, lucru ignorat de Ciolacu et. comp., nu poate fi hotărîtă prin lege, ci de drept¸ în anumite situații clar precizate. Este părerea unui fost președinte al CCR. S-ar zice că, în fond, bunăvoința tendențioasă a instituției cu pricina n-a acordat parlamentului niciun rol real, nici măcar pe acela de a decide că prelungirea mandatului s-ar baza pe criteriile prevăzute în Constituție. (Ceea ce s-a petrecut ulterior în Sectorul 1, inclusiv contestarea alegerilor, nu schimbă mare lucru din constatările mele. – notă la publicarea în revistă a fragmentului.)

USR a făcut atâta paradă de victorie, încât e ca și cum rezultatul de 13% pe țară, fără ca liderii partidului să se refere la el oficial, ar reprezenta o mare biruință. USR a trecut cu finețe politică peste faptul că a câștigat de obicei unde PNL n-a avut candidat propriu și a pierdut unde a ținut cu tot dinadinsul să meargă pe cont propriu. Singurele excepții, Brașov și Timișoara. Niciun CJ. Relativ puțini consilieri. Pe scurt, la general, 13%, cum spuneam. Nu e așa că, față de europarlamentare, procentul arată mai degrabă stagnare decât progres? Și PNL a vândut uneori, prin purtătorul lui de cuvânt, blana ursului din pădure. Vezi Neamț sau Botoșani, pe care și le-a trecut prematur în cont.

E un adevăr istoric că Ion Iliescu și-a recunoscut înfrângerea cu onestitate. Dar și Emil Constantinescu, când i-a anunțat pe liderii de partide că nu recandidează, date fiind sondajele care nu-i acordau nicio șansă. Toți președinții democrați procedează astfel, de regulă. Nu înfrângerea în alegeri este rușinoasă, ci victoria obținută prin fraudă. Cazul Lukașenko e ilustrativ pentru această din urmă situație. Că președintele Belarus e un autocrat pur sânge, nu mai încape discuție. La fel, Putin. Capabil să modifice Constituția ca să mărească numărul legal de mandate la care are dreptul. Erdogan, politician din aceeași speță, a contestat alegerile locale de la Istanbul, câștigate de opoziție, impunând realegeri, pierdute din nou. Cu Trump e altceva. Deocamdată el n-a răspuns la întrebarea dacă va recunoaște un eventual rezultat negativ. Mi se pare improbabil ca în SUA să se petreacă un astfel de lucru. (Și totuși! – notă) Indiferent, de altfel, de declarația învinsului, nu există niciun mecanism în legislația americană care să schimbe raportul real de forțe rezultat din alegeri.