Scriitorul născut în Zanzibar, Abdulrazak Gurnah a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2021; anunțul – care a luat prin surprindere lumea literară, alimentând aprecieri anterioare conform cărora Nobelul literar se acordă tot mai des pe criterii care țin de corectitudinea politică și tot mai rar pe criterii estetico-literare – a fost făcut joi, 7 octombrie, de Academia Suedeză din Stockholm.
Motivația
Conform comunicatului oficial al Academiei Suedeze – care pare decupat din documentele cursurilor universitare corect-politice, motivația pentru care acest (nu atât de cunoscutul) scriitor din Tanzania a fost recompensat cu cel mai celebru premiu literar din întreaga lume este următoarea: pentru „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente“.
Abdulrazak Gurnah s-a născut în Zanzibar / Tanzania în 1948, însă s-a mutat în Anglia la o vârstă fragedă. Gurnah a fost profesor de limba engleză şi literatură post-colonială la Universitatea din Kent până foarte de curând, când s-a pensionat. A scris 10 romane; mai multe dintre acestea au ca orizont tematic experiențele refugiaților.
Cea mai cunoscută carte a lui Gurnah este romanul Paradisul din 1994; acesta „spune“ povestea unui băiat care a trăit în Tanzania la începutul secolului al XX-lea. Romanul a câștigat Premiul Booker.
Câteva speculații
Mai multe articole din presa internațională care au apărut în perioda premergătoare acordării efective a Nobelului Literar pentru anul 2021 au avansat ideea că este posibil, chiar probabil ca distincția din acest an să fie una „exotică“, inclusiv în privința țării de origine a celui care ar fi urmat să fie laureat. Deși pe lista favoriților citați în presă apar, cum de altfel se întâmplă în ultimii ani, nume precum Joyce Carol Oates Don DeLillo, Haruki Murakami sau cel al canadiencei Margaret Atwood, al sirianului Adonis, al francezului Michel Houellebecq, al kenianului Ngugi Wa Thiong’o sau al mozambicanului Mia Couto, s-a spus că, întrucât din 2014 încoace, cinci dintre laureații Nobel pentru Literatură sunt europeni și alți doi nord-americani, este foarte probabil ca Nobelul din 2021 să ajungă pe un continent mai puțin vizat de această distincție. Spre pildă, după cum aprecia un publicist român, „continentul african deţine un singur Premiu Nobel, decernat în 1986 scriitorului şi regizorului nigerian Wole Soyinka. Zanzibar / Tanzania este – coincidență! – o regiune din Africa. De asemenea, s-a mai spus că Academia de la Stockholm ar putea opta pentru o distincție stil „woke“ – cu alte cuvinte, că va premia un scriitor a cărui operă „navighează“ teme fierbinți și impuse de agenda corect-politică occidentală: de exemplu, texte care denunță colonialismul. Reamintim și în acest context detaliul că Abdulrazak Gurnah a fost apreciat, cu Nobelul Literar, între altele, pentru „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului“.
Cum a fost primită vestea
Între scriitorii laureați ai Nobelului pentru Literatură, Abdulrazak Gurnah face parte dintre cei care consideră, în primele minute în care i se comunica marea veste, că este personajul principal al unei farse. Presa rezumă în următorii termeni reacția scriitorului din Zanzibar care a câștigat Nobelul Literar în 2021: „Tipul care m-a sunat mi-a spus: «Hello, ai câștigat Premiul Nobel pentru Literatur㻓, a povestit și Abdulrazak Gurnah, laureatul de anul acesta. „I-am spus, «pleacă de aici, lasă-mă în pace». Mi-a vorbit până mi-a schimbat părerea, m-a convins gradual“, a adăugat scriitorul.
Alți scriitori care au primit de asemenea înalta distincție suedeză nu au fost nici pe departe atât de impresionați. Bunăoară, Ernst Hemingway și Bob Dylan au refuzat să participe la banchetul oficial al Premiilor Nobel – acesta se ține în mod tradițional în data de 10 decembrie. Dylan a și adăugat refuzului său că nu are „nicio înclinație pentru discursuri și nici talentul oratoriei“. Doris Lessing, laureată și ea a Premiului Nobel pentru literatură, i-a transmis celui care i-a comunicat marea veste: „Ascultă, am câștigat toate premiile din Europa, fiecare nenorocit de premiu. Trebuie să mă emoționez, să mă înveselesc, sau ce? Nu pot să mă emoționez mai tare, înțelegi?“.
Premiul: valoare și statistici
Valoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură (ca de altfel și a restului de distincții Nobel) a fost 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 980.000 de euro).
Câștigătorul din acest an al Premiului Nobel pentru Literatură nu modifică, la vârf, ierarhia țărilor care conduc în clasamentul care contabilizează această distincție: odată cu Nobelul pentru Literatură câștigat în 2020 de Louise Glück, Statele Unite s-a instalat, singură, pe a două poziție a clasamentului pe țări – cu nu mai puțin de 11 asemenea premii. Lideră continuă să fie Franța, cu 15 Nobeluri pentru Literatură. Pe poziția a treia: Marea Britanie, cu 10 Nobeluri Literare.
Lista laureaților Premiului Nobel pentru Literatură include până acum 118 nume: 16 femei (cea mai recentă câștigătoare: Olga Tokarczuk) și 102 bărbați (Peter Handke, cel mai recent laureat). 1901 este primul an în care s-a acordat prestigioasa distincție, francezul Sully Prudhomme fiind cel căruia i-a fost conferită. Rudyard Kipling a fost cel mai tânăr câștigător al Nobelului pentru Literatură (la 41 de ani), iar Doris Lessing, cea mai în vârstă (88 de ani la data decernării). Boris Pasternak, în 1958, a trebuit să refuze acest premiu, în urma directivelor primite de la autoritățile sovietice, iar Jean-Paul Sartre l-a refuzat din proprie inițiativă, câțiva ani mai târziu, în 1964. Un amănunt foarte interesant este acela că 10 dintre cele 16 Nobeluri literare acordate femeilor au fost conferite în ultimii treizeci de ani – în următoarea ordine: (1991) Nadine Gordimer; (1993) Toni Morrison; (1996) Wislawa Szymborska; (2004) Elfriede Jelinek; (2007) Doris Lessing; (2009) Herta Müller; (2013) Alice Munro; (2015) Svetlana Alexievici; (2018) Olga Tocarczuk; (2020) Louise Glück. Celelalte șase premii de același fel au fost acordate la intervale foarte mari de timp – în următoarea ordine cronologică: (1909) Selma Lagerlöf; (1926) Grazia Deledda; (1928) Sigrid Undset; (1938) Pearl S. Buck; (1945) Gabriela Mistral; (1966) Nelly Sachs.
Ultimul deceniu
Premiul Nobel pentru Literatură a revenit în 2011 – lui Tomas Tranströmer pentru „prin imaginile sale condensate, diafane, ne oferă un acces proaspăt la realitate“; în 2012 – lui Mo Yan fiindcă „cu un realism halucinant, amestecă mit, istorie și actualitate“; în 2013 – lui Alice Munro ca „maestră a nuvelei contemporane“; în 2014 – lui Patrick Mondiano pentru „arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub Ocupație“; în 2015 – Svetlana Alexievich pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre“; în 2016 – Bob Dylan pentru „crearea de forme noi de exprimare poetică în marea tradiție a muzicii americane“; în 2017 – Kazuo Ishiguro pentru „romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea“; în 2018 – Olga Tokarczuk pentru „o imaginație narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viață“; în 2019 – Peter Handke pentru „o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane“; și în 2020 – Louise Glück, pentru „vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală“.
Nobel contra Nobel
În contextul discuțiilor despre motivațiile politice (sau chiar corect-politice) care interferează și alterează criteriile estetico-literare în cazul Premiului Nobel pentru Literatură, să reamintim că Laurențiu Ulici (președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1996 și 2000) a publicat o carte Nobel contra Nobel care problematizează această temă ce suscită, în ultimele decenii parcă mai multe decât niciodată, discuții și polemici. Metoda după care Laurențiu Ulici a structurat această carte a fost aceea de a așeza în fața câștigătorilor reali ai Nobelului pentru Literatură de până la data încheierii cărții o listă cu alte nume care ar fi bine-meritat, cel puțin în aceeași măsură cu cei care au câștigat, distincția de la Stockholm. În lista celor nedreptățiți pe care o propune în această carte criticul literar – o listă care se deschide cu numele lui Lev Tolstoi, sunt nume precum: Henri Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Carl Sandburg, Konstantinos Kavafis, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese. Între numele din ultimele decenii care nu figurează pe lista laureaților Nobelului pentru Literatură și care ar fi fost îndreptățite să fi primit această înaltă apreciere s-a vorbit des (și cu regret, în acest sens) despre Jorge Luis Borges, Philip Roth, Amos Oz. De altfel, și la ediția din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură, există nume de mare forță ale literaturii universale lăsate în afara distincției suedeze precum: Ludmila Ulițkaia, David Grossman, Mihail Șișkin, Martis Amis, Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Javier Marias, Michel Houellebecq, Don DeLillo sau Andreï Makine.