Talgerul cu monede
Ea ‒ un schelet migălos, îndelung cremuit
el ‒ un orb cu pleoapele nu îndeajuns de lipite
cu relieful lor denivelat neglijent
cu globii oculari etern gonind pe sub pleoape
ea ‒ picioroange oblice de mim stradal
încleiate fără cartilaje de-o parte și de alta
în balamalele bazinului
el ‒ plimbându-și apăsat palma pofticioasă
peste oasele ei vibrante
transparente
până-i pătrunde defileul
adâncul
ea ‒ sărind ca arsă în lături
privindu-l de sus
cu machiajul scurs
cu singurul ţesut viu activ pe care-l mai are
un ochi untos ce curge & curge
& curge
își face culoar pe obraz
alunecă peste buză o ridică
se strecoară înăuntru
străluminează palatinul propriei guri
‒ talgerul în care mimii singuri își aruncă monede
inscripţionate cu vorbele lui Bernhard
pe care nu se mai satură să le asculte:
„Există de fapt doar eșecuri“
Apocaliptică
Ard perucile apocaliptice
ard smocurile de sârme negre pe pectoralii tăi de
topmodel
sprayurile fixative explodează cu tine
cu hair-styliști cu tot
nu mă mai suna de pe același număr
nu te mai recunosc
nu mai am timp de trupul tău pulsatil
de catafalcul tău
înţelege odată
nu mai am chef să-ţi răspund
am plecat să văd cum viermuiesc cameramanii pe
lângă sinucigașii
care înjură derapează
se calcă-n picioare pe listele de așteptare
sub masa de necropsii
Ralanti senzual
Nimic de luat în serios pe lumea asta
ce ai tu în comun cu sinele, cu imaginarul, cu
instinctualitatea,
cu raţiunea chiar,
cel mai simplu de dat cu cotul la o parte?
pe toate le chemi și ele revin cu prima senzaţie de
sufocare
copil îţi vârai nasul prin toate cotloanele
printre pantofii pudraţi și cârpele mucede din
triunghiurile
galactice
să percepi lumea din afara ta
existentul searbăd, pulverizat și difuz
au urmat anii în care ai fi vrut să contești
autoritatea versus măreţia adultului
grilele lui de ajustare
metodele lui de manipulare
adevărul „absolut“ din tratate că în starea acidă sau
bazică
a unei soluții
singur pH 7 este neutru
what?!
ai traversat dietele narcisismului adolescentin
într-un continuu ralanti senzual
în monotonia unui trufaș eșec dureros
nevindecabil
pierzând toate pariurile curselor de Formula 1
cu toată solemnitatea rugăciunii
îngenuncheat în autoflagelare
te visai gol în patul gol
al unui excentric newyorkez întins pe podea și
fredonând plictisit
din oră-n oră:
how many more people are there per square meter
how many more people are we
„Și n-am urât mai mult decât cu procentajul admis
de ură“
Nelinişti amnezice
Încă un făt aruncat în fântână
încă o pasăre care se scarpină deasupra fătului
aruncat în fântână
frica ta căreia nici astăzi nu-i dă nimeni
cea mai mică atenţie
sanatoriul e un parc al curtoaziei
un veac de reverenţe dinaintea halatelor albe
specialiste în neliniștile amnezice
fără intervenţii „chirurgicale“ imediate
acolo neurastenia e non-stop controlabilă
cele câteva distorsiuni admise
deloc bizare
au și ele un program diurn stabilit cu stricteţe:
la patru ‒ jocul comun al măștilor după gratii
la cinci ‒ parada veteranilor Alzheimer lăsaţi liberi
pe străzi
la șase ‒ cina gata expirată zemuită cu picioarele
la șapte ‒ cămașa de forţă îmbrăcată pe muzică
peste noapte ‒ înotul fătului prin canal
șocurile electrice
scuturătura gândirii tale cu motorul neoprit în
repaos
Bagajul suspect
Nu te apropia
nu mirosi
nu atinge bagajul suspect
puterea lui de fabulaţie seduce încorporează
jumătate de corp îţi poate arunca oricând în aer
cealaltă jumătate
tatonează-l ca pe o pictură îngheţată
ca pe un concert îngheţat
pentru loji îngheţate
de vrei să începi cu el o poveste de dragoste
un act reparatoriu
mimează umilinţa unei escorte
urmează-l pe labe în tufișuri
calcă moale terapeutic
nu respira
exersează anii ’20
lodenurile roase
strat peste strat atârnă-ţi șiragurile
podoabele mortificate
doar cu ele poţi inventa conversaţii care să-l flateze
mai mult întreabă nu afirma
vorbirea să-ţi fie precaută ca și cum ai gusta-o cu
vârful limbii
optează pentru pronunţia din sud
(se dă-n vânt după rostirea cantabilă calabreză)
măștile-s agăţate pe grinzi
dintre toate alege-i tragedianul râzând cu toată
gura
rapperul contagios
numai el știe scanda pe scenă cuvântul „mortal“ cu
vibraţie
cu descărcări energetice proaspăt
recuperate de la amanet
explozia încă plutește în aer
când încărcătura fecundă –
bagajul suspect
ţi se agaţă-n spate
evită traficul
nu călca prea apăsat ambreiajul
înfoaie-te foarte puţin cât iei curba pe două roţi
înclinat spre moarte
împăunează-te doar cât o vrabie care a decis să-și
schimbe sexul l
(din volumul Human Alert, în curs de apariţie)