Un halat numit Oblomov

O carte neobișnuită, apărută recent, se intitulează Un halat pentru un secol. Oblomovism în răspăr (Editura Tracus Arte) și îl are ca autor pe Iacob Florea. Ea este un eseu extins, chiar dacă Iacob Florea s-a consacrat ca prozator. Eseul său nu nu se referă la un autor de literatură, nici la o chestiune literară sau culturală în sens larg, ci la un personaj literar: numitul Ilia Ilici Oblomov și „învățăturile“ lui.

Personajul este unul din secolul XIX, cînd a fost creat de părintele său literar I. A. Goncearov și cînd acesta a presupus că Oblomov ar fi trăit, la Petersburg. Ar părea un personaj inactual în sens strict. Dar secolul la care face aluzie titlul și care ar prelua (discutabil dacă pe merit sau ca pe o obligație) halatul lui Oblomov este secolul nostru, al XXI-lea.

Iacob Florea s-a născut la exact 100 de ani după nașterea lui Oblomov, romanul lui Goncearov fiind scris în 1858. Ilia Ilici însă a fost un om exclusiv al secolului XIX. Aparent ghinionist ca persoană, destinat unei existențe scurte, Oblomov a fost norocos ca personaj: longeviv și avînd norocul să nască un concept după numele său. Oblomovismul, ca și bovarismul, a devenit substantiv comun, deși accepția termenului nu e îndeajuns de clară. De aici tendința lui Iacob Florea de a-l explica și a-l proiecta în prezent.

Oblomov, spre deosebire de alte personaje ilustre ale activității și întreprinderilor, precum Jean Valjean, Rastignac, Vitoria Lipan, Scarlett O’Hara, nu este măreț prin ceea ce face, ba dimpotrivă. El e faimos prin ceea ce nu face. De la activitatea de slujbaș pînă la însurătoare, sînt lucruri pe care Ilia Ilici ar putea să le facă. El le refuză.

Iacob Florea atacă subiectul oblomovismului dintr-o perspectivă foarte personală, deși indică la finalul cărții o bibliografie destul de bogată. Abordarea autorului este departe de didacticism și de o demonstrație arborescentă. Iacob Florea are o metodă care ar putea fi caracterizată de îndemnul „mușcă și fugi“. El ia în discuție un aspect al temei și alege un element relevant, cel mai însemnat pentru el, ia caimacul subiectului, în pasaje puține și elocvente. Apoi încheie secvența și trece la cu totul altceva.

Un personaj la fel de important ca Oblomov însuși – pentru autorul eseului – și pe care îl găsim și în titlul volumului este halatul lui Oblomov. Halatul oriental, vast, uzat, este simbolul oblomovismului. În cartea sa, Iacob Florea îl trece printre „secretele lui Oblomov“, celelalte fiind „Lumea dinăuntru“, „Lumea din afară“ și „Casta Diva“, aria din primul act al operei Norma de Bellini, care-i place anume lui Oblomov. Dintre secrete, Halatul e sigurul obiect concret și merită o majusculă.

Fraza cheie a eseului lui Iacob Florea este scrisă și pe copertă: Oblomovismul meu înseamnă capacitatea omului de a întoarce spatele lumii și de a se salva ca om. Sensul pe care îl dă el termenului este unul indiscutabil pozitiv. Eseistul aderă implicit la fraza lui Sartre despre infern. Pentru om, iadul sînt ceilalți oameni. Unii îl acceptă, de voie, de nevoie, Oblomov îl refuză, reușind pînă la urmă să se sustragă bolgiilor sociale.

Totuși, Oblomov moare cu zile, se stinge prematur dintr-o viață pe care poate că a înțeles-o și din care a fugit. Iacob Florea nu analizează sfîrșitul lui Oblomov ci „devenirea“ lui care e de fapt încununată tocmai de acest sfîrșit. Există semne că regăsirea de către Iacob Florea a lui Ilia Ilici a fost generată de anul pandemiei care a alienat lumea. Sensul cărții este dat de reflecția autorului la direcția în care merge omenirea. Cartea lui Iacob Florea nu este una despre romanul lui Goncearov, ci un eseu despre devenirea societății omenești în secolul XXI, despre care autorul, tot printr-o parafrază la un citat celebru, spune că va fi oblomovistă sau nu va fi deloc.

Dacă vom accepta ideea devenirii omenirii spre post-umanism, ne va fi mai ușor să primim ipoteza conform căreia ceea ce contemporanii lui Ilia Ilici nu puteau concepe și îndeplini va deveni loc comun. Fiecare ins de pe planetă, oricum unul dintr-o imensă majoritate, va sta în halatul său, în fața propriului PC conectat la rețele internet de colosală viteză și va face lucruri ce nu vor avea legătură cu ceea ce se numea, în secolele anterioare, „muncă“. Pentru Iacob Florea, căruia îi datorăm un eseu interesant din speța futurologiei, Oblomov este un precursor emblematic al „lumii noi“ despre care nu știm cît de „mîndră“ va fi.