Poeme de Andrei Novac

cerul tău

nu te uiți niciodată prin așteptarea mea,

mașinile scot zgomote asurzitoare,

am auzit tot:

tare și trist,

apoi am văzut mâinile tale,

totul se termină aici

lacrimile mele dure și reci,

atât am putut eu,

lumea ca o vitrină de vise,

din ea te ridici de fiecare dată,

o să vină și vremuri mai reci

oamenii se rotesc cu viteză,

în jurul fricilor cotidiene

nu mai am timp,

nu a mai rămas,

să nu uiți niciodată nimic

niciodată.

strigăt

vreau să strig tare,

să rup toate barierele,

nu există lumină fără întuneric,

viață fără moarte

sau spații închise fără libertate,

există ființa și carnea mea,

cu palmele și ochii în mâini

spui întotdeauna ceva

vreau să facem o revoluție împreună,

să fugim din noi în fiecare noapte,

să mergem ținând în mână ceva din noi,

strângem în brațe totul

dureros și tandru,

timpul mușcă din interiorul nostru

până aproape de sângele

care dă viață

carne care respiră prin noi.

despre mine

toate lacrimile sunt la fel,

ele nu vorbesc despre neputințele mele,

despre zbaterile mele,

despre vulnerabilitățile mele,

răni serioase din care sângele curge cu putere

toate întâmplările fericite

generează și suferință,

echilibru fragil

peste viața care ne epuizează.

despre zile

de august când căldura își face loc

prin temerile tale,

prin imaginația umbrelor din jurul tău,

și chiar prin moarte

nu este vorba despre revolte

și revoluții,

nu este vorba despre rănile cotidiene,

pe care ochii le proiectează în jurul tău

este despre așteptări și bucurie,

despre lumina pe care o naști în pumni,

despre nașterile viitoare,

despre zgomot și tăcere.

peisaj

geamurile acestui bloc nu se deschid,

lifturile nu merg,

mâinile noastre ridică totul până departe

orașul numără ritmul întoarcerilor,

curge ca o noapte care nu trebuie să se termine,

începe din mine,

se hrănește cu putere,

crește ca un copac,

se apleacă peste zilele în care totul se aruncă,

cartiere în care locuiesc anii în care am fost tineri,

toate ușile deschise spre miezul nopții,

spre luptele în care te ascunzi între halatele albe,

cele mai transparente figuri ale tuturor așteptărilor

noastre.

cu nostalgie

după o noapte ca asta te dezechilibrezi,

uiți anotimpul în care te- ai născut,

uiți anotimpul în care trăiești

liniile trase în jurul tău se șterg,

trec prin fața ochilor tăi doar imagini sparte,

aș fi vrut să nu uiți

după încă o noapte ca asta

te lași pe călcâie și începi să ierți,

avem din ce în ce mai puțin timp,

să iubești simplu și hotărât

dintre toate intersecțiile prin care treci,

cea mai frumoasă încă nu a venit,

niciodată carnea mea nu a fost mai sensibilă,

mai dispusă să își depășească trecerea.

răsărit

când bați cu pumnii în fiecare dimineață

în pereții interiori ai inimii,

se varsă toate gălețile cu apă vie

din mintea ta,

împărțită în neliniște și teamă

până să răsară soarele,

se topesc toate tensiunile,

timpul prezent este uitat,

este sufocat și eliberat,

nici asta nu poți să uiți,

te revoltă definitiv,

până ce scările se sparg

în cioburi mari deasupra ta,

ca niște cruci transparente

și clare.

nu există nimic

stai cu fundul pe plajă

și faci bulgări din nisip,

o să vină și iarna

și peste tine nu o să mai cadă nimic,

se aprind toate,

apoi se sting,

o lume care nu există,

să fumăm și să bem,

să iubim și să uităm,

toate sunt făcute din sentimentele noastre,

să nu ne speriem,

nu există nimic mai frumos,

faci bulgări din nisip,

desenezi cu degetele tale

alte orașe și alte mașini,

alți bulgări din iarbă,

alt timp care trece.

balustrada de la răsărit

rochiile tale colorate îmbrăcate uneori fără sens

gata pentru a fi răscolite de vânt

și cu toate astea, tu ești tot mai singură,

iubirea nu poate să fie încadrată în timp și spațiu

spitalele sunt punctele de refugiu ale disperării,

inevitabil constanța noastră o să ne rătăcească

tinerețea definitiv pe o stradă cu case și copaci

ca într-un ritm infernal al inimii tale

în mijlocul aglomerațiilor lumea o să recompună

totul,

cele mai sigure priviri vor face echilibru prin

furtună.