Fragment de meteorit

Cu mulți ani în urmă, înainte de 1989, am ajuns la Vama, o mică localitate din nordul țării, de pe lângă Vatra Dornei. În biroul primarului (unde fusesem invitat ca să scriu o dedicație pe o carte de-a mea), într-o vitrină, am văzut o piatră neagră cu o pigmentație metalică. Primarul mi-a explicat că nu era o mostră de minereu, cum credeam eu, ci un fragment dintr-un meteorit care căzuse cu câteva săptămâni în urmă în apropierea așezării. La despărțire, amabil, mi-a dăruit și mie un fragment din fragment.

Am dus frântura de rocă astrală acasă și am așezat-o în dormitor, pe noptieră. Îmi plăcea să o contemplu și să-mi imaginez spațiile cosmice din care venise.

Într-o noapte, însă, am avut un coșmar (se făcea că mă prăbușesc într-un hău fără sfârșit). În zori, influențat probabil și de cărțile de SF, m-am întrebat dacă nu cumva misterioasa piatră emite unde sau emană anumite substanțe cu efect malefic asupra oamenilor. Tot mai circumspect, am mutat-o pe balcon. Influența ei se putea exercita însă și de acolo. Cu gândul ăsta, într-o noapte, am luat-o în buzunar și am plecat pe niște străzi dosnice, până am ajuns la un maidan, pe care am aruncat-o. Întors acasă, am răsuflat ușurat.

A doua zi, însă, mi-a venit ideea că roca blestemată ar putea face rău celor care ar trece pe acolo. Ideea m-a urmărit toată ziua. Seara, înarmat cu o lanternă, m-am dus din nou la maidanul din seara precedentă. Aproape o oră am căutat nenorocita de piatră, la fascicolul de lumină al lanternei. Trecătorii se uitau lung la mine și măreau pasul. În sfârșit, am găsit-o. Cu ajutorul unei scândurele, am săpat o mică groapă și am aruncat fragmentul de meteorit înăuntru. Apoi l-am acoperit cu pământ și am bătătorit bine locul. În timp ce făceam toate astea, mă rugam lui Dumnezeu să aibă grijă să nu apară pe acolo vreun cunoscut. Ar fi fost foarte greu să-i explic ce fac în locul acela noaptea, la lumina lanternei.

Povestea nu s-a terminat aici. Cred că făcusem o obsesie. Când ieșeam în oraș, aveam grijă să ocolesc pe foarte departe locul în care îngropasem neobișnuitul obiect.

După mai multe săptămâni, făcând curat în dormitor, am descoperit sub noptieră o bucată de piatră închisă la culoare, cu luciri de fier. Era un fragment de fragment de fragment de meteorit. Se desprinsese din cel pe care îl ținusem pe noptieră.

De data aceasta, m-am hotărât să elucidez misterul. Cu corpul delict înfășurat într-o batistă, m-am dus la Observatorul Astronomic, la prietenul meu, astronomul Harald Alexandrescu. El, la rândul lui, m-a pus în legătură cu un specialist în mineralogie, pasionat de studiul mineralelor de proveniență extraterestră. Acesta a luat proba adusă la mine și a mers cu ea la un laborator la care avea acces. După două zile mi-a dat rezultatul, în scris:

Da, este o bucată de meteorit, nu provine de pe Pământ. Este vorba de un meteorit litic alcătuit din olivină (40%), piroxenit (30%), plagioclazi (10%), aliaj Fe-Ni (10-20%) . Această componență – numită chondrit – este banală, se regăsește în 80 % din masa meteoriților căzuți de-a lungul timpului pe planeta noastră.“

Banală?! Misterioasa și, cel puțin aparent, malefica substanță fabricată, parcă, într-un atelier al lui Lucifer – banală?! M-am mirat, dar m-am și liniștit. Am început să port bucățica de meteorit cu mine, în servietă, oriunde m-aș fi dus, ca pe o amuletă binefăcătoare.

Au trecut anii. Un prieten al meu, scriitorul Stelian Tăbăraș (acum, din nefericire, nu mai e în viață), avea, printre altele, iscusința de a săpa în pietricele, cu o daltă fină, diverse nume, pentru a confecționa medalioane, prinse de câte un șnur de piele. O făcea numai pentru cei apropiați lui, din generozitate. Mi-a spus să-mi aleg și eu o pietricică, pe placul meu, iar eu i-am dat o bucățică de meteorit. Pe acel material neobișnuit a gravat cu litere clare și elegante (de genul celor folosite de romani pentru inscripțiile în piatră) cuvântul ALEX.

Port și acum la gât acel medalion. Dacă va fi să mor în cine știe ce accident și nu va rămâne nimic întreg din mine, voi putea fi identificat cu ajutorul lui. Există însă riscul ca, după examinarea medalionului într-un laborator criminalistic, polițiștii să creadă că am fost un extraterestru.