Vuvuzela

Lipitul abțibildurilor pe bara de protecție din spatele mașinii sau pe geamurile vehicolului este un mod de a-ți face publice opțiunile politice sau religioase, simțul umorului sau filozofia vieții de zi cu zi, simpatia pentru un club sportiv sau pentru o formație muzicală care nu mi se potrivește. Există însă un abțibild al cărui slogan îmi place foarte mult: If you think education is expensive try ignorance.

Despre costurile extrem de piperate ale educației bune în America se vorbește frecvent. Despre cât de costisitoare este ignoranța – mai puțin, deși este vorba de un cancer care macină măduva națională.

Există și un agent patogen cu mult mai periculos decât ignoranța „atestată“ de absența unei diplome de studii sau a unui certificat profesional – elitele analfabete. Practic, niște lumpen elite, caracterizate de tupeu, aroganță și sentimentul că li se cuvine totul – de la legiuitori corupți și jurnaliști „pe puncte“ până la staruri intrate în clinici destinate dezintoxicării drogaților și ieșite de acolo analiști politici.

Profund îngrijorată de proliferarea democrațiile neliberale din restul lumii, lumea politologilor americani de toate culorile nu pare a fi prins de veste nici că America a făcut pași viguroși de la statutul de democrație la cel de plutocrație, nici că influența pe care elitele analfabete îl au în modelarea gândirii prizonierilor ignoranței a devenit extrem de puternică. Nimic nu este azi mai convingător pentru un ignorant decât discursul ignorantului cu diplomă.

În anul 2011, Alexandria Ocasio-Cortez a absolvit cursurile urmate la Boston University cu un Bachelor of Arts (BA) și două specialități (majors) – Economie și Relații Internaționale. Exact domeniile care au făcut din ea o figură „legendară“ (a se citi râsul târgului) pentru enormitățile pe care le debitează.

Îl confundă pe John Maynard Keynes cu Milton Friedman. Referin- du-se la cel dintâi, îl numește Milton Keynes, care este, de fapt, numele unei localități din Marea Britanie. Rugată să explice ce vrea să spună prin „ocuparea Palestinei de către Israel“, se scuză astfel: „I am not the expert on geopolitics on this issue.“ Cum ar putea să fie, când e „specializată“ în Relații Internaționale?

Apărându-și acuzația adusă Israelului că practică apartheidul, invocă un document compromis de multă vreme. Îi răspunde Hillel Neur, Director Executiv, United Nations Watch: „Acel raport al U.N. în care Israelul era acuzat de ‘apartheid’ a fost scris de Richard Falk, teoreticianul conspiraționist al lui 9/11, denunțat pentru antisemitism de propriul șef, Ban Ki-moon, și de Marea Britanie – un raport comandat de Siria, Libia și alte 18 state arabe.“

Vuvuzela consideră că „a avea dreptate din punct de vedere moral“ este mai important decât „a afirma lucruri care sunt factual corecte“. Cum poate fi morală o poziție construită pe date false nu ne explică. Întrebată ce crede despre Roe vs. Wade, arhicunoscuta decizie a Curții Supreme legată de dreptul la avort, Vuvuzela răspunde: „Nu-mi pasă cum intră imigranții în țară.“!?!

Un studiu efectuat de Center for Effective Lawmaking o clasează printre cei mai ineficienți membri ai Congresului. Din cei 240 de Democrați, se clasează pe locul 230. A introdus 21 de proiecte de lege. Niciunul din ele nu a trecut măcar primul prag, cel al acordului membrilor propriului partid. Explicația unuia din colegii ei: „Munca legislativă nu a fost niciodată preocuparea ei, ci media și discursurile.“ Rămâne starleta mediilor de informare în masă.

În privința drepturilor omului, aparține aceleiași școli de gândire ca Marian Vanghelie. Se opune deportării imigranților ilegali membri ai unor grupuri criminale, invocând drepturile omului. Vanghelie consideră că a ți se refuza dreptul de a urma o facultate, pentru „fleacul“ că nu ai urmat liceul, este o gravă încălcare a drepturilor omului.

P.S. Acest text încheie colaborarea mea la România literară. Îi mulțumesc dlui Nicolae Manolescu pentru invitația onorantă de a semna săptămânal în paginile revistei căreia îi doresc numai bine.