Poeme mistice

A apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca placheta de versuri Cetățile de scăpare a poetului Ioan Barb. Prefața, semnată de Paul Aretzu, cartografiază exemplar poezia acestor pagini, iar cuvântul însoțitor de pe coperta patru, semnat de Ioan Es. Pop, vine să pună punctul pe i. O altă îndrumare este aceea oferită de către poetul însuși: un mic text pe clapeta cărții, pe care îl vom reproduce în întregime întrucât este o profesiune de credință articulată lucid și coerent:

Nimic nu e mai miraculos decât cuvântul care îmbracă în veșminte de sărbătoare gândul. În spatele fiecărui cuvânt e o poartă. Dacă o vei deschide, în fața ta se va înălța o cetate cu turnurile umbrite de eternitate. Aici poți să rămâi și nu ți se va cere nimic. Nu te va întreba nimeni cine ești și de unde ai venit! Și nimeni nu va afla că ai găzduit în acest loc. Noaptea, cuvintele tale coboară din turn și îți dau binețe. Și nimeni nu îți cere socoteală pentru ce ai venit și ce cauți în locul acesta sfânt, în care te așteaptă poemele pe care nu le-ai scris încă. Să le botezi cu numele tău, să le aduci la viață… Acesta este sâmburele religios-filosofic din care se ivește poezia lui Ioan Barb.

O aplecare spre Cuvânt, Logos, cu profunzimile și nuanțele sale, chiar dacă deseori teoretizate, sunt totuși rar abordate în poezia contemporană. Este, de asemenea, dificil de găsit punctul de echilibru al discursului poetic astfel încât rezultatul să fie unul de un lirism autentic. De cele mai multe ori, rezultatele sunt lunecări sau chiar derapaje înspre o intelectualizare neprielnică poeziei ori înspre un accent teologic prea ascuțit și, chiar de mai multe ori, către o lipsă de autenticitate stridentă nu doar pentru cititorul de profesie. De aceea descoperirea Cetăților de scăpare este o surpriză plăcută.

Ioan Barb folosește o tehnică a oglindirii, urmând principiul precum în cer așa și pe pământ. Tatăl ceresc și tatăl pământesc, viața sufletească, mereu întoarsă către cele de sus, suprafirești, este dublată de viața prozaică, firească însemnând muncă, frică, dragoste, rugăciune. Acestea sunt puse în contextul unor seri liniștite. O recuzită constând într-un ziar, o țigară, o carte de rugăciuni, un brici, piatră de var completează tabloul. Aceste obiecte banale devin forțe declanșatoare. Ele produc nu doar migrarea spre exterior, acolo unde o fântână, un om, o pasăre se îmbracă în simbolism, ele permit ascensiunea spre lumea spirituală. Cuvintele și înșiruirea lor, într-o căutată simplitate, devin poeme rugăciuni, probe de devotament și iubire față de Creator. Prin irizațiile de parabolă ele dobândesc un rol didactic și devin, totodată, mărturii ale unui transcendent pe care Ioan Barb îl dorește revizitat de către omul postmodern debusolat.Totuși, poetul nu încearcă să forțeze revelații.

O poezie foarte „curată“, fără excese stilistice, de idei, de imagini. Amintește de erminia picturii bizantine această tehnică, prin economia de mijloace și prin buna lor cunoaștere, nu doar ca utilizare, ci și ca efect scontat. Cititorul se va regăsi în aceste poeme, fiecare purtând cu sine o poveste. Ele coboară în lumea amintirilor din copilărie, iar firul se leagă întotdeauna cu tâlc, astfel că ceea ce părea gestul banal de a aprinde o țigară sau de mânca o felie de pâine devin prilej de meditație: Ori scăpăm ori crăpăm/ în vremurile astea tulburi/ medita tata în timp ce freca cu usturoi/ o felie de pâine prăjită pe soba de tuci/ o ungea tacticos și privea gânditor cum se topește untura/ tot așa se transformă și viața noastră în apă/ se prelinge prin crăpăturile oaselor/ până când nu mai rămâne decât sufletul/ sărman și singur. (Cetățile de scăpare).

Dacă ar fi să rezumăm poezia lui Ioan Barb am putea recurge la un singur vers al misticului Kabir: Țes pânza Numelui Tău. Cuvântul este dar din partea Creatorului și devine modalitate de a-L onora, de aceea este firul din care se țese această pânză, nu prin exprimare profană, ci prin poezia în care acesta redobândește splendoarea inițială și devine poezie, cetate de scăpare cu zidurile înalte, un cerc protector.