In memoriam Aurora Cornu

S-a stins din viață Aurora Cornu, poetă apreciată stabilită, din 1965, la Paris. A fost prima soție a lui Marin Preda în a doua jumătate a anilor 1950 și a avut un rol important în decizia luată de romancier de a publica Moromeții. Cincizeci de ani mai târziu, în 1998, a apărut un volum de Scrisori către Aurora trimise Aurorei Cornu de către Marin Preda. Numele ei este de fapt un pseudonim literar luat de Aurora Chițu-Burchiu, născută pe 6 decembrie 1931 la Provița de Jos, în județul Prahova. Pseudonimul este ales după comuna Cornu, unde a crescut. A urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu“ (1950-1951), după ce debutase, în 1948, la „Vocea Prahovei“. A fost apoi redactorșef la secția de poezie a revistei „Viața Românească“ (1950-1954). În 1954 debutează editorial cu volumul Studenta, urmat de Distanțe, în 1962. Traduce din Shakespeare, sub un alt pseudonim, iar în 1965 se exilează. A colaborat la emisiunea literară a Monicăi Lovinescu de la Europa Liberă (1967-1978), a jucat în filmul lui Eric Rohmer, Le Genou de Claire (1970), a produs ea însăși, în 1972, la Londra, filmul Bilocation. S-a căsătorit cu Aurel Cornea, inginer de sunet la televiziunea franceză, care a fost luat ostatic în Liban (1986) împreună cu alţi jurnalişti. Aparținând generației lui Nicolae Labiș, cum a observat critica, poeta din România a devenit o figură culturală originală și apreciată în spațiul parizian. Prin dispariția Aurorei Cornu, Uniunea Scriitorilor din România și întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.