Cărți, reviste, cataloage de dans

În centrul multor demersuri din ultimele decenii, care urmăresc să pună în valoare dansul se află numele criticului și istoricului de dans Vivia Săndulescu- Dutton. Cu studii de coregrafie, de filologie, de management, de teatrologie și cinematografie, a fost pedagog în domeniul coregrafic, a făcut traduceri, precum Dansul în secolul XX, de Isabelle Ginot și Marcelle Michel, și, în cunoștiiță de cauză, a contribuit cu informația legată de istoria dansului european la primul episod al filmului documentar Moșteniri coregrafice. Ca istoric de balet s-a alăturat documentației strânse de Cătălin Caracaș și au scos împreună Consemnări coregrafice. Baletul Operei Naționale București. Lucrarea a pus în valoare informații despre soliștii balerini, despre coregrafi și operele coregrafice montate la Opera bucureșteană, cât și despre invitați de peste hotare, companii străine în turneu la București și turnee ale Baletului Operei Române în străinătae. Ulterior, Vivia Săndulescu-Dutton a făcut același serviciu și Operei din Iași, tipărind volumul Șase decenii de balet la Opera Națională Română Iași. Nu au lipsit nici unele episoade de funcții administrative, în calitate de consilier la Baletul Operei Naționale București, la Ansamblul de Balet Contemporan și Clasic, ulterior Teatrul de Balet „Oleg Danovski“ și de consilier pentru probleme de balet în Ministerul Culturii. În 2019 și-a strâns și cronicile de balet, scrise de-a lungul a vreo trei decenii, atât cât a mai putut culege din risipirile prin reviste și le-a publicat în ordine cronologică inversă, pornind de la anul publicării cărții, în volumul Pixeli pe ecranul dansului. Ca și cronicile lui Thea Preda, primul nostru cronicar de dans, și ale unor muzicologi, ca Luminița Vartolomei, Edgar Elian, Costin Tuchilă. Viorel Cosma, Grigore Constantinescu sau Mihai Canciovici, care au scris despre dans dar nu au apucat să-și strângă cronicile într-un volum, cu excepția doamnei Vartolomei, sau cele ale unor scriitori ca Dan Botta, Emil Botta, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, Nina Casian, Monica Pillat, și ele risipite prin ziare mai vechi și mai noi, și cronicile Viviei Săndulescu-Dutton, ca și cele strânse de mine în cele trei volume, intitulate O lume întreagă din fărâme, formează un fond documentar care își așteaptă, așa cum spune chiar Vivia, istoricul de dans care să le poată cuprinde pe toate. Și, bineînțeles, Vivia Săndulescu-Dutton este în continuare în plină activitate, fiind împlicată și în publicațiile despre care vorbim mai jos.

Chiar și în greul an pandemic 2020, a apărut o nouă carte valoroasă pentru dans, căreia tot Vivia Săndulescu-Dutton îi este redactor. Este vorba de cartea semnată de Eva Spirescu, O clipă de frumusețe, o carte ivită din dragoste pentru soțul pe care nu îl mai are alături, Nicolae Spirescu, ale cărui cronici și însemnări despre balet în genere, dar cu prioritate despre istoria Ansamblului de Balet Contemporan și Clasic, înființat de Oleg Danovski la Constanța, cât și o mulțime de alte povestiri care reconstitue, adesea cu mult umor, epoca cenzurii, se conturează pe larg din paginile cărții. Se mai conturează din aceleași pagini și valoarea de bun cronicar de dans a lui Nicolae Spirescu, cât și personalitatea uriașă a maestrului Oleg Danovski, din cuvintele căruia este inspirat titlu cărții, dar și marea durere a lumii dansului de astăzi care nu mai are nicio companie independentă de dans, visul marelui coregraf, realizat de el și apoi spulberat după dispariția lui. Pe de altă parte, ne putem bucura că pe toate genurile de dans trăim o perioadă de acumulări documentare, benefică pentru realizarea marilor sinteze. Din acest punct de vedere este necesar însă să semnalăm câteva informații greșite, care au trecut și de exigența redactorului. După ce cenzura a intervenit la vizionarea Mandarinului miraculos, obicei obligatoriu pe atunci înaintea oricărei premiere, și Irinel Liciu s-a retras în semn de protest, cea care a înlocuit-o la premieră a fost Magdalena Popa și nu Cristina Hamel, cum scrie în carte. Am fost în sală și la vizionare și la premieră, iar Ioan Tugearu a dansat în unul dintre cele trei roluri ale golanilor. Apoi, Compania Orion Balet a fost prima companie de dans contemporan înființată de Ioan Tugearu și preluată de Sergiu Anghel, fără nicio legătură cu fostul Ansamblu Artistic al UTC, (ansamblu folcloric), cum scrie de asemenea în carte. În fine, surpriza surprizelor, în timp ce o mulțime de activități artistice s-au mutat online, a apărut prima și singura revistă de dans tipărită de la noi din țară, Ballet Magazine. Și cine semnează editorialul ? Vivia Săndulescu-Dutton. Este inițiativa unei persoane din afara profesiunii, Laurențiu Roșoiu, mare și generos iubitor al baletului. Nu m-am alăturat demersului, pentrucă mi s-a părut sectar și nu îmi plac sectarii de niciun fel. Se ocupă în exclusivitate de balet, adică de dans clasic. Am scris multe cronici despre balete clasice, care îmi aduc multă bucurie când sunt bine făcute și știu că public iubitor pentru acest gen este destul de mult. Dar ca profesionist să mă cantonez exclusiv în secolul XIX și să ignor toată istoria ulterioară a dansului, atât de bogată, mi s-ar fi părut să bag capul în nisip ca struțul și să nu vreau să știu pe ce lume trăiesc, indiferent dacă îmi place sau nu. Dar acum am în față revista și arată foarte bine. Ne dă informații despre aria artei dansului clasic din țară și din străinătate, despre balerini, școli de stat și școli particulare de balet, înterviuri cu directori și manageri ale unor companii clasice, ba chiar și recomandări ale unor diete potrivite pentru balerini. Iar aspectul revistei, ca imagine, este excelent. Profesionist. Chiar și cartea de care am vorbit mai sus, a Evei Spirescu, O clipă de frumusețe, a fost tipărită cu susținerea revistei Ballet Magazine. Deci, să le urăm realizatorilor să ducă mai departe, în aceleași condiții excelente de editare, ceea ce și-au propus.
Și tot în acest an al copleșitoarelor necazuri aduse de pandemie, am mai avut și altă surpriză plăcută, chiar cu totul neșteptată. În ultimii vreo douăzeci de ani s-au înființat foarte multe școli particulare de balet, în toată țara. Învățământul universitar de dans, Secția de Coregrafie de la UNATC, a început să se gândească la felul cum funcționează aceste școli și cum ar trebui să fie ele îndrumate de un for competent. Și un prim pas a fost apariția Primul Catalog Național al școlilor de balet pentru copii din România. 2020- 2021, scos de UNATC PRESS și semnat de drd. Jaqueline Bratu, profesoara și managerul unei astfel de școli de peste 25 de ani. Mulțimea acestor școli este o realitate de care nu s-a ținut cont până acum. Doctoranda consideră că ele trebuie să colaboreze în interiorul unui organism național, în vederea realizării unei pedagogii unitare, să se întâlnească anual într-o manifestare personalizată, prin care să se ajungă la acreditarea unor STUDIOURI, recunoscute pe baza unui anumit nivel de calificare profesională. Iar conducătorul științific de doctorat, prof. univ. dr. Corneliu Dumitriu, semnalează uriașa muncă de documentare a acestui CATALOG, care prezintă succint 188 de Școli din cele peste 300 existente în țară, etapa următoare vizând organizarea la București a unei Conferințe a directorilor acestor școli – amânată pentru anul 2021 din cauza pandemiei – care să urmărească înființarea unui organism național (ONG) denumit CENTRUL NAȚIONAL AL STUDIOURILOR DE BALET PENTRU COPII DIN ROMÂNIA; apoi începerea redactării unui GHID pedagogic, structurat pe trei categorii de vârstă: 3-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani și înscrierea la MASTERUL de COREGRAFIE, ca formă de specializare și acreditare a viitoarelor studiouri de balet pentru copii. Lucrarea mai propune și structura viitorului Consiliu Național, cât și primul GHID (MANUAL) de pedagogie destinat acestor școli, după care urmează în Catalog mulțimea școlilor, care au crescut ca ciupercile în numeroase localități din România. Bogata recoltă de scrieri despre dans și mai ales o recoltă nesperată, este dădătoare de optimism, un sentiment atât de necesar în vremi de restriște.