Bref

Ce se întâmplă pe puntea corabiei

De curând, Cronicarul a fost oaspete în redacția uneia dintre revistele literare ale USR. Să spunem ceea ce cititorii noștri de bună seamă știu, și anume că acest personaj, Cronicarul, este unul anonim și colectiv, un nume generic în care, pe rând, se plasează când unul, când altul dintre redactorii și colaboratorii noștri. Ei bine, în vizita amintită, Cronicarul le-a vorbit membrilor acelei redacții despre seria nesfârșită de procese pe care Uniunea Scriitorilor e obligată să le poarte, pentru a se apăra de diverse atacuri menite s-o distrugă. Reacția ascultărilor din redacția aceea a fost una de inocentă uimire: ei habar n-aveau de această luptă epuizantă! Îi anunțăm încă o dată, pe această cale, că USR este vehement atacată, de ani și ani de zile, din mai multe părți, încercându-se distrugerea instituției noastre. Îi mai anunțăm pe naivii neștiutori că numărul cauzelor aflate pe rol în Justiție a trecut de mult pragul de 200! Îi mai anunțăm și că, de curând, printr-o complicată operație la care a participat un birou notarial și biroul de avocatură al doamnei Corina Popescu, conducerea USR a reușit să pună capăt conflictelor cu domnul Mârza (peste 100 de procese aflate pe rol, plus reclamații la tot felul de instituții din țară și din străinătate: toate au pricinuit un rău imens Uniunii – bani cheltuiți, nervi, energie irosită, deficit uriaș de imagine publică). Îi mai anunțăm și că, din păcate, alte războaie continuă, cu alte grupuri de autori care și-au făcut un țel, o rațiune de a fi din încercarea de a dărâma/ de a face praf/ de a lichida Uniunea Scriitorilor. Nu discutăm motivele atacurilor lor înverșunate și neobosite. Constatăm doar că suntem în situația unei colectivități aflate pe puntea unei corăbii ce are de înfruntat o mare furtunoasă. Iar unii pasageri, câteva cete bine antrenate, lovesc nebunește în corabie, voind să-i spargă fundul și s-o scufunde. Și doar câțiva li se împotrivesc agresorilor, căutând din răsputeri să-i oprească: ei luptă și în locul celorlalți pasageri, care stau pe margine și privesc. Aceștia din urmă, neștiutorii naivi, nu-și dau seama că povestea sinistră îi privește direct și pe ei și continuă să asiste la spectacol nepăsători, amuzați chiar (e comoditate, e lașitate?). Fără să realizeze că într-o bună zi (de fapt, într-o foarte rea zi), cei câțiva care se chinuie să le țină piept agresorilor s-ar putea să cadă răpuși de oboseală și de lehamite și atunci acțiunea nimicitoare va reuși. Ambarcațiunea o să se scufunde și odată cu ea și ei toți, martorii somnolenți, care se feresc să se amestece într-o treabă ca asta, urâtă și sângeroasă.

Ce fac edilii aleși ai capitalei?

N-am uitat, n-aveam cum să uităm: în campania electorală pentru alegerile locale, contracandidații doamnei Firea și ai primarilor de sector i-au acuzat pe cei aflați în funcție de absența unor proiecte majore pentru București, de lipsă de viziune, de inactivitate sau chiar de abuzuri comise în cei patru ani de mandat. Ei, contracandidații, reprezentanții opoziției de atunci, erau foarte vocali, elocvenți și impetuoși, când criticau administrația pesedistă. Lăsau impresia că sunt extrem de pricepuți, că știu exact care sunt punctele nevralgice ale Capitalei și că sunt gata să se apuce imediat pe treabă și să rezolve tot, după un plan riguros deja întocmit. Bucureștenii i-au crezut și le-au dat votul, astfel încât cei mai mulți dintre acești membri ai opoziției PNL, USR-Plus au fost aleși și au venit în locul celor ce se dovediseră incompetenți. Luând drept bune promisiunile lor electorale, eram convinși că, din prima zi a mandatului lor, edilii aleși își vor sufleca mânecile și vor începe să robotească, iar Bucureștiul se va umple de șantierele unor lucrări necesare, atât de așteptate și noi, alegătorii, vom începe să vedem, în fine, schimbările edilitare benefice. În loc de toate astea, ce avem? Stagnare, letargie, imobilism, proiectele începute de predecesori lăsate acum de izbeliște, blocate sine die. De pildă, pasajul Doamna Ghica și toate lucrările adiacente, care au fost total oprite, ceea ce pricinuiește teribile dezagremente locuitorilor din zonă și tuturor celor care circulă prin Colentina, arteră importantă de acces a Bucureștiului. Faptul că există poprire pe conturile primăriei, ceea ce împiedică orice investiție, nu reprezintă o motivație plauzibilă pentru acest abandon sau e de crezut doar pentru o perioadă de timp scurtă, o săptămână-două. Nu poți să-ți scuzi astfel inacțiunea, după aproape o jumătate de an cât a trecut de la alegeri. Nici argumentul că proiectul demarat de cei dinainte a fost stopat fiindcă nu era în regulă din punctul de vedere al legalității nu stă în picioare. Era obligatoriu să se rezolve de urgență neregulile și să se continue în ritm alert amenajarea edilitară. În caz contrar, așa cum s-au scurs cele mai bine de cinci luni, vor zbura și cei patru ani ai mandatului și la sfârșit ne vom trezi că iar fluierăm a pagubă. Nimeni nu e absurd să le ceară noilor edili să rezolve peste noapte ce nu s-a rezolvat (sau chiar s-a stricat prin măsuri greșite) în atâția ani. Dar putem să le pretindem celor aleși, Primarului General, dar și Primarului Sectorului 2, locul unde se petrece neplăcuta tărășenie, să vină în fața locuitorilor din București și să spună răspicat care sunt inițiativele, proiectele edilitare importante, care sunt problemele identificate și care sunt soluțiile, care sunt prioritățile și, mai ales, care sunt termenele de realizare, de ce fonduri dispun, ce pot și ce nu pot să facă și deci, neputând, nu trebuie să sperăm. Altfel, repetăm, vom înregistra și de data aceasta un eșec, încă unul din lunga serie de eșecuri care au devenit un fel de marcă națională.