Primim, pe diverse canale, tot soiul de „semnale“ care ne îndeamnă, când mai amical, când cominatoriu, să nu ne mai pierdem timpul cu subproducțiile literare și să ne ocupăm de chestii „mai serioase“.
Din păcate, dacă nu sesizăm cu toții nocivitatea fenomenului rebuturilor literare (cele ecologice, produse prin consumarea inutilă a hârtiei, fiind cele mai mici), înseamnă că nu înțelegem mare lucru din ceea ce se petrece cu noi și cu viața literară. Pseudo-literatura nu se mulțumește să rămână un inocent hobby de amatori, ci aspiră să se substituie și să sufoce adevărata literatură. Deja o întâlnești în portofoliul unor edituri cu pretenții și pe la diverse premii și manifestări literare „independente“.
De aceea, vom continua acest demers, semnalând în mod constant coborârea îngrijorătoare a nivelului scrisului cu aspirații literare.
Din pseudo-creația lui Ioan Adrian Popa, am selectat pentru dumneavoastră un fragment din pseudo-poezia Intima CCIV. Transformare, din volumul Intimele (II), apărut la Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020:
Observ
Că m-am transformat în sânge.
Aveți grijă când mă-ntâlniți –
S-ar putea să vă pătați cu mine,
Cu sinele meu purpuriu
Scos din lumină atât de pregnant!