Efectul de ecou. Cazul revistei Familia

Un subiect care a preocupat (și preocupă!) intens lumea noastră culturală este situația revistei FAMILIA care, sub motivația restructurărilor menite să facă economii bugetare, a fost supusă unei agresiuni greu de explicat, greu de înțeles. Personalități ale literaturii române, instituții culturale și o sumedenie de intelectuali au avut intervenții publice în favoarea acestei publicații exponențiale pentru patrimoniul național. Totul a fost în zadar. Acțiunea destructivă a continuat, cu noi episoade, pe cât de înverșunate, pe atât de elucubrante. Astfel, aflăm că, între timp, marca acestui periodic prestigios, fondat de Iosif Vulcan, a fost înregistrată la OSIM de o persoană fizică, Mircea Pricăjan. Așadar, acest autor din Oradea devine proprietarul marii reviste care, în mod irecuzabil, face parte din fondul de aur al culturii române. Fapt incredibil, aberant și inacceptabil. Reproducem aici articolul din mediul on-line de unde am preluat informația (autor: Flavius Bunoiu) și ne propunem să revenim în România literar\ cu un articol de cercetare în amănunt a cazului.

A cui e revista Familia?

La finalul anului trecut (15 dec. 2020) a avut loc ședința Consiliului Județean Bihor în care majoritatea PNL a decis ca revistele de cultură FAMILIA și VARAD vor rămâne fără personalitate juridică, vor avea câteva posturi desființate și se vor reorganiza sub forma unor secții ale Bibliotecii Județene Gh. Șincai din Oradea. Toate acestea în numele eficientizării și economiei, banii „salvați” urmând a fi folosiți la investițiile atât de necesare Bihorului. Această mișcare a fost primită cu proteste de numeroase voci din Oradea dar și din țară care au asimilat-o unei desființări de facto. În 5 ianuarie 2021 revista „Familia“ avea deja un nou redactor-șef în persoana scriitorului Mircea Pricăjan, colaborator al revistei din 2003, care îl înlocuiește astfel pe longevivul Ioan Moldovan. Noul redactor-șef, Mircea Pricăjan, întrebat fiind de presa locală ce crede despre această reorganizare a spus că nu vede în ea o mare tragedie.

Cred și eu că nu vede în ea nicio tragedie. Pentru el, vorba reclamei, viitorul sună bine. În 14 dec. 2020, cu o zi înaintea controversatei ședințe a CJ Bihor, Mircea Pricăjan a demarat procedurile pentru înregistrarea mărcii „Familia – revista de cultură“ la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci). În nume propriu, „pă’ persoană fizică din Paleu, cum ar veni“. Link OSIM aici, cererea nr. 16/ M 2020 09021/14.12/2020.

După ce se va finaliza aceasta procedură, Mircea Pricăjan va fi unicul și mândrul posesor al „brand-ului“ „Familia“, revistă înființată de Iosif Vulcan cu mai bine de 150 de ani în urmă.

Așa că se nasc câteva întrebări legitime, zic eu:

Cum s-a ajuns în situația ca o persoană fizică să devină stăpână pe marca unui produs finanțat din bani publici (cel puțin o bună bucată de vreme)? Procedura nu este încă finalizată dar, fără opoziție din partea autorităților locale, va merge mai departe și se va finaliza cu înregistrarea mărcii și cu toate drepturile de protecție subsecvente acesteia.

Cum va edita CJ Bihor această revistă în continuare sub numele consacrat din 1865 încoace, dacă nu vor avea drepturi asupra acestui nume? Îi vor plăti chirie lui Mircea Pricăjan?

Cum se va dezvolta revista în continuare, cum vor fi atrase fonduri și finanțări pentru o marcă înregistrată care aparține unei persoane fizice?

Și, nu în ultimul rând, este revista „Familia“ un simbol cultural și, dacă da, cui aparține de fapt acest simbol? Orădenilor, bihorenilor, românilor sau…primului venit, primului servit?

Citind rândurile de mai sus, nu putem să ne ascundem consternarea și dezolarea: ce fel de popor suntem, dacă pornim asemenea asalturi devastatoare împotriva, culmea!, tocmai a valorilor simbolice, acelea care, apărate și venerate, ar fi în măsură să ne înnobileze și să ne legitimeze ca parte durabilă a lumii.