Neîntrerupta cârpăceală

Mă tem de omul care a publicat mai multe cărți decât a citit. Și Trump a semnat aproape douăzeci. Câte a scris, e greu de știut. Totuși, cum a putut un om cu un vocabular de 80- 100 de cuvinte să vadă mai clar anumite lucruri decât oameni având la activ biblioteci scrise sau citite?

Un posibil răspuns ar fi acela că literatura – fie ea beletristică, fie ea „de specialitate“ – nu este decât unul dintre materialele ce întră în componența edificiului numit viață. Cea a omului de afaceri Trump nu s-a închegat doar din succese, ci și din falimente, unele probabil frauduloase.

Intrând în Biroul Oval, Trump a preluat America exact cum ar fi preluat o corporație. În propriii săi ochi, el devenea The Chief Executive Officer of The USA Corporation. Mai toate coliziunile sale cu alte ramuri ale puterii s-au datorat convingerii oarbe că Executivul este, în orice situație, „piua întâi“.

A venit la Casa Albă cu o listă a diagnosticelor pe care le pusese Corporației. A numit cu voce tare maladii ce macină de multă vreme America. A prezentat o listă de terapii. Unele – terapii-șoc, dure, dar necesare. Altele – nu tocmai potrivite. Make America Great Again! (MAGA) a avut un mesaj limpede: Așa nu se mai poate.

O țară care produce din ce în ce mai multe sloganuri și din ce în ce mai puține bunuri își sapă singură groapa. Nu are nevoie de „gropari“ externi. Porți tricou pe care este imprimat sloganul We Are #1, dar el e produs în China, ca și sneakersii din picioare? Ești deja cu un picior în Utopia și cu celălalt în Distopia.

Trump nu a acuzat atât China că în relațiile ei cu America își creează avantaje din ce în ce mai mari, cât inepția managerilor politici, economici și financiari ai Americii care sunt pe cale de a pune țara pe butuci. Fără bunurile produse aiurea, rafturile magazinelor americane sunt pe jumătate goale.

La începuturile ei, globalizarea nu a avut doar susținători ardenți. A avut și critici lucizi, minți care au recomandat evitarea posibilelor efecte negative. Dar goana după profit imediat a surclasat prudența necesară unei strategii pe lungă durată. Tactica a pus în umbră strategia și azi costurile sunt foarte piperate.

MAGA a fost și un apel la reînvățarea unor meserii aproape dispărute, la revitalizarea unor industrii care se uită pe fereastră nu spre a vedea cum pleacă în lume produsele lor, ci spre a vedea cum vin din lume produse pe care ele nu le mai pot oferi.

Joe Biden lansează cu mare tam-tam contraoferta „patriotică“ – Buy American! Vrăjeală. E la mintea cocoșului – pentru a putea să cumperi produse americane, ele trebuie să existe. Poți semna un ordin executiv prin care să obligi entitățile federale să cumpere doar produse americane. Ce te faci însă cu cealaltă imensă parte a Americii care nu intră sub incidența unui asemenea ordin executiv?

Cine o poate împiedica să cumpere un produs de mai bună calitate decât cel autohton, când și prețul e mai convenabil, iar produsul american oricum lipsește de pe piață? Ce rol are aici patriotismul?

Universitățile de vârf pretind taxe de școlarizare exorbitante pe care și le permit puțini americani. Dar și le permit studenți străini, mulți dintre ei sponsorizați discret de stat. China – dar nu numai ea — trimite armate de asemenea studenți. Ei se întorc acasă cu mult mai bine pregătiți decât tânărul american de rând.

Grecia unei perioade triste. Recepție la o ambasadă. Un diplomat occidental îl întreabă pe un strălucit savant elen: „Domnule profesor, cum vă explicați că țara dumneavoastră, care a inventat democrația, se află azi într-un asemenea deficit de democrație?“

Excelență“, vine răspunsul, „se pare că am exportat atât de multă democrație, încât nouă nu ne-a mai rămas deloc“.

America nu se află doar într-un deficit de democrație. A exportat atât de mult know-how, încât, dacă nu reînvață să producă, are un viitor foarte problematic. Din păcate, Biden nu a aflat că vremea cârpăcelilor a trecut.

Reascult Leonard Cohen: „I love the country but I can’t stand the scene.“