Când devin ideologie, ideile intră în moarte clinică. Sunt asemeni un soi de conserve care au un termen de expirare. Consumate după acest termen, pot produce intoxicații dintre cele mai dure.Intrată pe mâna ideocraților, ideologia se transformă într-o armă în sine, devine și scopul și mijloacele. Ea este, de-acum, și Alfa și Omega. Acesta este momentul în care ideile mor definitiv – „moartea biologică“ la ființe.
Partidul Republican nu fusese vizitat de multă vreme de vreo idee. Doctrina republicană intrase în ceață. Ideologia partidului funcționa în vid. Șansă enormă pentru ideocrații partidului de a se substitui și ideilor și doctrinei.
În 2016, republicanii s-au văzut asediați de ideile unui outsider zgomotos. Unii s-au mefiat de ele. Alții s-au amuzat de ele, dar alegătorii au văzut în acele idei o rază de lumină la gaura unui tunel în care republicanismul înțepenise.
Steve Bannon găsea în ideile candidatului Trump un bun purtător de cuvânt și pentru ideile sale – tranșante, nu toate glorioase, dar făcând tangibil un orizont până atunci doar „de așteptare“.
Nici Partidul Democrat nu fusese vizitat de multă vreme de vreo idee. Mașina de propagandă a așa-zisului „partid al omului de rând“ gâfâia rău, așa că ideile vechiului bolșevic milionar Bernie Sanders au început să câștige teren.
Totuși, ideocrații partidului nu erau pregătiți să se alăture, cu arme și bagaje, ideologiei de extremă stângă. Hillary Clinton redevenea astfel candidatul natural. Și tot natural, pierdea, căci se dovedea a fi rămas eterna făcătură.
Pe fondul deziluziei electorale din 2016, semințele virulentului bolșevic Sanders încep să încolțească. Personaje ridicole, prin amestec de incultură și tupeu uriaș, ca Alexandria Ocasio-Cortez, devin „locomotivele partidului“.
Pasul următor, pregătirea anului 2020, îl știți dintr-o comedie românească, dar una cu un grad de universalitate ce surclasează reticența istoricului și criticului literar autohton de a-l recunoaște ca atare.
Apare desemnatul de la centru, Agamemnon Dandanache, personaj considerat de creatorul lui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“. E împins în față. Culege laurii victoriei: Long Live Uncle Agamiță!
Filozof politic și familiar cu lumea serviciilor de informații, Angelo Codevilla consideră că America a devenit un „stat corporatist“, condus de o clasă politică apărută și consolidată nu pe principiul binelui public, ci pe un teribil modus operandi: „Important e cu cine iei cina.“
Încuscririle între entități guvernamentale și trusturi de lobby au creat o clasă conducătoare care nu mai are vreo legătură cu binele pu- blic. Nulități acced la funcții cheie.
Cine nu are timp să citească opul lui Codevilla The Ruling Class: How They Corrupted America and What We Can Do About It se poate mulțumi cu discuția sa cu David Samuels, postată pe Tablet la 24 octombrie 2019.
Considerat de Le Point „inventeur du néo-gonzo-journalisme“ – gazetăria „fără ifose de obiectivitate, amestecându-l pe ziarist în povestea relatată“, stil lansat de Hunter S. Thompson – Samuels declanșează un dialog fascinant.
Concluzia acestei plonjări în tragedia Americii este fermă: ameri canii știu astăzi că membrii clasei conducătoare sunt mai presus de lege.
În 2010, Codevilla prevăzuse „ascensiunea unui om de tip Trump“ și ce avea să urmeze – „haosul politic și deteriorarea autorității instituționale“ (Samuels). Ce a început în 2016 va continua. Nu întotdeauna pașnic. Spune Codevilla, în finalul discuției:
„Conținutul alegerilor din 2016 a fost exact dacă cineva în America este mai presus de lege. Motivul pentru care atât de mulți oameni nu au votat pentru Hillary Clinton era sentimentul că ea și cei ca ea sunt mai presus de lege, acționează ca și cum sunt mai presus de lege, ceea ce era cu totul adevărat. Acum, faptul că administrația Trump acționează potrivit aceleiași premise – anumiți oameni sunt mai presus de lege – dovedește că revoluția pe care și-au dorit-o oamenii în 2016 abia a început.“