Un canal TV ce difuzează numai filme a programat în luna decembrie toate peliculele cu James Bond realizate înainte de 1989, de la DrNo (1962) la Licence to Kill (1989). Sunt, în total, 17 filme (șase avându-l drept vedetă pe Sean Connery, șapte pe Roger Moore). Programarea filmelor câte unul pe zi, în succesiunea cronologică a realizării lor, a fost nu numai un regal pentru cinefili, ci și un prilej de a vedea cum, dincolo de intriga spectaculoasă și, uneori, de-a dreptul abracadabrantă (dar pigmentată cu mult umor), ele reflectă schimbările din relațiile internaționale, trecerea de la „războiul rece“ la „coexistența pașnică“. În 1963, From Russia with Love pune în evidență confruntarea între cele două blocuri, pericolul sovietic fiind întruchipat de un soi de femeie-comisar respingătoare, Rosa Klebb, care lucrează și pentru SMERSH și pentru SPECTRE. SMERSH vine de la „smiert spionam“ și desemnează serviciile de contraspionaj sovietice din timpul războiului, desființate oficial în 1946; în cei trei-patru ani de existență serviciul s-a ilustrat prin asasinarea cu sânge rece a multor oameni nevinovați. SPECTRE s-a născut din imaginația lui Fleming, autorul romanelor cu Bond: o organizație secretă ce își propune, folosind cele mai sofisticate mijloace, să controleze și să conducă lumea. O tânără angajată a Consulatului sovietic de la Istanbul, Tatiana Romanova, este racolată de KGB cu misiunea de a-l seduce pe Bond (despre care știm, nu-i așa, că se lasă ușor sedus). Sinistra Rosa Klebb își va găsi o binemeritată moarte, iar idila dintre Tatiana și Bond prefigurează povești de amor similare, în pofida barierelor ideologice. În Goldfinger (1964) intră în scenă chinezii, care colaborează cu forțele răului în atacul asupra rezervelor de aur ale SUA. Îi regăsim în You Only Live Twice (1967); Mao tocmai lansase așa-zisa „Revoluție culturală“, iar occidentalii nu prea știau cum va evolua China. Filmul e o imagine perfectă a echilibrului fragil dintre marile puteri în acel moment: deturnarea unei nave spațiale a SUA îi face pe americani să-i suspecteze pe sovietici, mai apoi deturnarea unei nave spațiale sovietice îndreaptă bănuielile către americani, pe scurt – tensiunile se acutizează și al treilea război mondial se profilează la orizont. Este exact ceea ce urmărea diabolicul Blofeld, șeful SPECTRE, care fusese angajat în acest scop de către … Republica Populară Chineză ! Din fericire, cu ajutorul unor ninja (japonezii fiind, așadar, de partea cea bună), Bond rezolvă problema.
Regăsim (inclusiv pe plan erotic) cuplul americano-sovietic în The Spy Who Loved Me (1977). De data aceasta dispar două submarine nucleare, unul sovietic și celălalt american: Bond face echipă cu agenta sovietică Anya Amasova pentru a dejuca planul prin care Moscova și New York urmau să fie distruse. În mod evident, coexistența pașnică face progrese. Apare și personajul Gogol, general KGB, personaj recurent. În For Your Eys Only (1981) ramificațiile internaționale sunt și mai complexe: un vas de spionaj britanic eșuează în apele teritoriale albaneze, se înfruntă asasini cubanezi, agenți sovietici și teroriști greci, în final Bond îl împiedică pe Gogol să recupereze o armă secretă, lucru pe care generalul îl acceptă cu o anume înțelepciune bonomă. Consecințele fracturării Europei în două „lagăre“ este tema din Octopussy (1983). Un coleg al lui Bond, agentul 009, este omorât în Berlinul răsăritean, un prinț afgan exilat (URSS invadase, în 1979, Afganistanul) este în cârdășie cu generalul sovietic Orlov plănuind ca sovieticii să cucerească noi teritorii în Europa. Orlov care, atenție, complotează de capul lui, vrea să provoace explozia în Vestul Europei a unei bombe americane, ceea ce ar fi declanșat o campanie puternică pentru dezarmare, facilitând pătrunderea sovieticilor în Europa Occidentală. Bond dejoacă planul, așa cum va face și în A View to a Kill (1985). Aici miza e de a-l împiedica pe descreieratul Zorin să distrugă Silicon Valley; lui Bond îi reușesc, din fericire, toate acțiunile, inclusiv aceea de a o seduce pe agenta sovietică Pola Ivanova. Foarte mulțumit este și generalul Gogol, care propune ca Bond să fie decorat cu… Ordinul Lenin !
Schema e de acum înainte clară: Uniunea Sovietică (mai apoi Rusia) nu este un dușman al Occidentului, iar tensiunile care apar se datorează unor „băieți răi“, psihopați, aventurieri etc. (schema va fi aplicată mai târziu și în legătură cu China, ba chiar cu Coreea de Nord – în Die Another Day, 2002). Cea mai fidelă, aproape „didactică“ ilustrare a schemei, o aflăm în The Living Daylights (1987), unul din cele două filme în care Bond este interpretat, fără sare și piper, de Timothy Dalton. Începutul filmului ne duce în Gibraltar, un agent 00 este ucis, iar crima este „semnată“ prin mesajul „smiert spionam“. Cum, SMERSH, pe care sovieticii pretindeau că au desființat-o, mai există ? Rezolvarea enigmei ne oferă mari surprize: generalul (rău) KGB Koskov pretinde că generalul (în realitate bun) KGB Pușkin ar fi reactivat operația „smiert spionam“. În fapt, Koskov este mână în mână cu un ofițer american (rău) care face trafic de arme, și amândoi vor să saboteze relațiile bune dintre SUA și URSS. Avem, în final, bucuria să ne reîntâlnim cu generalul Gogol, acum în postura de… ministru de Externe!
Un final premonitoriu dacă ne gândim ce lider important a crescut în pepiniera KGB.