Corespondenţă din Praga
În capitala Cehiei, o mulţime de evenimente literare se ţin lanţ, în cursul anului; mă refer însă la anii „obişnuiţi“, nu la anul acesta, lovit rău de tot de pandemia coronavirusului. De obicei, iubitorii literaturii aşteaptă curioşi două evenimente considerate ca fiind cele mai importante: Târgul Internaţional de Carte Svět knihy (Lumea cărții) și Festival spisovatelů Praha / Prague Writers´ Festival (Festivalul Praghez al Scriitorilor). De data aceasta, Târgul de Carte, prevăzut pentru luna mai, a fost anulat, așa că cea de-a 26-a ediție va avea loc abia în 2021 (pentru mai multe detalii, vezi corespondență din Praga în nr. 20/2020). În schimb, organizatorii Festivalului Scriitorilor au avut mai mult noroc și mai multă perseverență, reușind să realizeze evenimentul la începutul lui octombrie, înainte de izbucnirea neașteptat de puternică a celui de-al doilea val de pandemie și practic cu câteva ore înainte de a fi proclamate măsurile severe anti-covid, de către guvernul ceh.
Festivalul Scriitorilor Praga a început să-și scrie istoria imediat după schimbările politice din 1989, iar anul acesta a ajuns la cea de-a 30-a ediție. Spiritus agens al festivalului este poetul englez Michael March, stabilit în capitala Cehoslovaciei curând după „revoluţia de catifea”. În fiecare an el invită la Praga câţiva scriitori din lume: unii dintre ei sunt arhicunoscuţi – purtători ai Premiului Nobel (José Samarango, Harold Pinter, Herta Müller, Nadine Gordimer, Derek Walcott, Günter Grass, Orhan Pamuk, Svetlana Alexievici, J.M. Coetzee), alţii – nume poate mai puţin sonore, dar în orice caz personalităţi interesante, autori ai unor opere originale, care pentru publicul nostru cititor sunt uneori o adevărată descoperire. Dintre scriitori români, la edițiile anterioare au participat cu succes Norman Manea (în 2004) și Elena Ștefoi (în 2007).
A 30-a ediţie a Festivalului Praghez al Scriitorilor, desfăşurată în zilele de 7-11octombrie a. c. în spaţiile Mănăstirii Sf. Agnes din Praga-Oraşul Vechi, a avut drept motto cuvintele Elsei Morante, foarte potrivite pentru situaţia actuală din lume (nu numai cea epidemiologică): Nu ne rămâne decât să sperăm. Printre invitaţii din străinătate, în cap de listă a figurat scriitorul Wole Soyinka din Nigeria, cunoscutul luptător împotriva dictaturii şi corupţiei, primul scriitor african distins cu Premiul Nobel (1986). Din Italia a venit poetul Claudio Pozzani, din Grecia prozatoarea Ersi Sotiropoulos. Au mai fost invitaţi o serie de scriitori din întreaga lume: Mahi Binebine din Maroc, Arnon Grunberg din Olanda, Rawi Hage din Canada, Evan Kennedy, Jonathan Lethem şi Brian Turner, toți trei din Statele Unite; criza pandemică însă nu le-a permis să ajungă la Praga. Scriitorimea cehă a fost reprezentată de doi prozatori renumiţi – Jiří Hájíček şi Martin Vopěnka (câteva cărţi de-ale sale au fost traduse şi în România), şi de o autoare de memorii, Daňa Horáková. La 7 octombrie, festivalul a fost inaugurat de către ministrul Culturii din Cehia, dl Lubomír Zaorálek. Programul evenimentului a inclus nu numai lecturi de autor, ci și două mese rotunde: o dezbatere pe tema generală a festivalului, Nu ne rămâne decât să sperăm, cu toţi scriitorii prezenţi, şi o discuţie despre evoluţia politică a ţării noastre, 30 de ani de la „Revoluţia de catifea“ din Cehoslovacia, condusă de istoricul Petr Pithart, disident înainte de revoluţie şi prim-ministru în anii ’90.
De la bun început, adică deja de anul trecut, organizatorii festivalului s-au gândit să o invite pe Ana Blandiana, poeta română cea mai cunoscută în lume. Este cunoscută și pe meleagurile noastre, dat fiind că poemele ei, traduse în limba cehă, au fost publicate de-a lungul timpului prin reviste literare cehești, iar vara trecută, scriitoarea a participat la un festival foarte popular, Luna lecturilor de autor, desfășurat la Brno și Ostrava, unde a fost primită extrem de călduros. Ne-am bucurat cu toții că doamna Blandiana a dat curs invitației și că va veni în capitala Cehiei, pe care o vizitase mai de mult, cu ocazia unei conferințe internaționale prezidate de președintele Václav Havel. Dar n-a fost să fie… tot din cauza crizei pandemice. La începutul lui octombrie, regulile pentru călătoriile între statele europene s-au înăsprit brusc, așa că drumul de la București spre Praga a devenit practic imposibil. Ce era de făcut? Cu învoirea autoarei am decis să realizăm totuși o seară literară dedicată operei sale. Pe scena aflată într-o somptuoasă sală gotică a Mănăstirii Sf. Agnes a apărut întâi Ana Blandiana; din păcate, numai pe ecran, într-un scurt video, agreat de toți spectatorii. După această introducere, o tânără moderatoare și subsemnata, autoarea traducerilor în cehă, au discutat timp de o oră despre destinele și opera scriitoarei, citind și din poemele ei, fie traduse, fie în original.
Seara literară s-a încheiat cu lansarea primei antologii cehe din poezia Anei Blandiana. Cartea apărută recent la Editura Prague Writers’ Festival, colecția Poeții lumii la Praga, cuprinde 57 de poeme selecționate din zece volume, de la Călcâiul vulnerabil (1966) până la Variațiuni pe o temă dată (2018), plus o postfață. Titlul cărții, Řeka s jediným břehem, este preluat de la poemul Râul cu un singur mal din volumul Orologiul fără ore (2016). Nu știu cifra exactă, dar estimez că antologiile din poemele Anei Blandiana au apărut în aproximativ 25 de limbi străine. S-ar putea ca limba cehă să fie a 26-a. În orice caz, urez cărții un drum bun spre inima cititorilor cehi.