Lorem Ipsum, este sintagma latină aleasă de Darie Dup pentru a-i individualiza cel mai recent proiect, inițiat la Muzeul de Artă din Craiova, în viziunea curatorială a lui Horea Avram. Sintagma, preluată din mediul tipografic, unde este folosită pentru a simula un spațiu/text aflat încă în proces de elaborare, la Darie Dup devine expresia unei regenerări creative permanente, în maniera celor imaginate de Avangardă.
Pentru cei care cunosc parcursul artistic al lui Darie Dup, definit, în mod special, în perioada optzecistă, noul său discurs, poate fi receptat ca insolit. Paleta cromatică violentă și diversitatea de tehnici abordate: obiect, instalație, print, pictură sunt modul său de a compune imaginea unui univers contemporan în care regăsim, firesc, întreaga sa problematică eco-politico-socială. În esență, Dup este un artist care nu s-a îndepărtat niciodată de cotidian. Deși lucrările de acum trei decenii lăsau impresia unei ruperi de lume, și mă refer aici la figurile sale ronde-bosse, eliptice din punct de vedere anatomic, putem regăsi aceleași atribute privind instalațiile sau obiectele de acum. Tipul de raportare la cotidian pe care îl practică astăzi, deși diferit de cel din perioada ’80-’90, își păstrează esența și implicit actualitatea. Figurile sale umane, încorsetate în plăci de metal conțineau un soi de dramatism epic pe care artistul dorea să îl transmită, ca pe un manifest al tensiunii la care era supus în perioada comunistă. Era un mod de abordare brutal-realistă care inducea o vibrație interioară puternică, în acord cu societatea de atunci și cu propriile sale neliniști.
Încărcătura dramatică a acelor piese este abandonată acum în favoarea unui discurs neutru din punct de vedere narativ, dar nu mai puțin implicat în realitate. Construcțiile vizuale actuale conțin, de fapt, aceeași formă de protest, artistul eliminând de aici doar filonul epic. Formele umane sunt înlocuite cu altele din plastic, ca prototip al eroului nemuritor din epoca contemporană. Iar acestea capătă aparența unor structuri nano-tehnice care, prin artificialitatea lor, dezvoltă receptorului sentimentul că se află într-un imens spațiu artificial.
Darie Dup este unul din artiștii pentru care curiozitatea nesfârșită, vanitatea dar și plictiseala de a rămâne ancorat într-un tipar de imagine, devin factorii care generează schimbarea. Și sunt puțini artiștii care, ajunși la maturitate, vor să se schimbe, să caute altceva, din moment ce pot evolua în amprenta comodă care i-a consacrat. Se cheamă manieră, iar Darie Dup exact asta nu își dorește. Într-un interviu recent, el accentua faptul că este interesat să lucreze în medii și materiale diverse: „într-o continuă căutare, care a devenit, în cazul meu, stil și crez artistic“. Pentru el arta este asemenea vieții, un fenomen viu, într-o permanentă transformare care a devenit acum însăși esența universului său artistic. Metamorfoza pieselor din tinerețe, lucrate în lemn și tablă a fost un proces de elaborare necontrolat; lemnul fiind un material viu care pe măsură ce se usucă și este supus la succesive variații de temperatură, suportă un anumit factor de degradare. Tensiunile provocate de fibra lemnului acționează și asupra învelișului metalic, care începe treptat să se desprindă, dând lucrării o formă în continuă schimbare. Ar fi neverosimil de supralicitat această intenție, însă trebuie remarcat cum efectele timpului, cel care induce transformarea, generează o, mereu nouă, expresivitate a pieselor. Degradarea ca factor pozitiv, ca parte a viului ocupă un loc central în concepția lui Darie Dup . În acest sens a evoluat și relația sa cu materialul în care lucrează acum, chiar dacă este vorba de ceva inert. „Gândeam în lemn“, afirma artistul în perioada când era pasionat de acest material. Atâta timp cât a lucrat cu materiale vii, a încercat să le respecte forma, fibra, structura, adaptând-o conceptului său vizual și același lucru îl face, în esență, și acum. Discursul artistic s-a dezvoltat pe măsură ce a înțeles că sculptura, așa cum vrea el să o înțeleagă, „are o așezare în timp, nu ține de gestul imediat, ca în grafică“. În aceeași măsură materialele cu care lucrează acum îi determină, într-un anume fel, demersul. Respectându-le personalitatea, sculptorul își asumă lucrările fără a căuta să altereze forma inițială, care devine un partener egal creatorului. Plasticul, resturile de lemn sau metal recuperat devin în viziunea sa elemente la fel de importante în configurarea unei lucrări. Indiferent că este vorba de recipiente, furtunuri sau alte obiecte din plastic, modul în care sunt asamblate, care se raportează permanent la forma acestora, pe care încearcă să o păstreze cât mai fidel. Același tip de raportare la material îl întâlnim și în situația pieselor parietale, unde plasticul topit căpătă aspect de pictură, accentuând substanța artificială a unui material ce induce privitorului senzația de „contemporan“. Sugestia actualității, resimțită sub forma unui joc este deliberat căutată pentru a-și ambala, într-o manieră cât mai percutantă dar nu violentă, mesajele clare în legătură cu distrugerea naturii, cu pericolul unei noi dictaturi, mai crâncenă decât cea comunistă ș.a.
Plasticul a devenit noul său material fetiș, ca urmare a prezenței sale tot mai agresive, în viața cotidiană. Depărtarea de materialele „clasice“ poate fi considerată un gest firesc atâta timp cât noi, ca societate și ca indivizi, ne-am transformat. Lemnul, vechea sa pasiune, este regăsit și totodată resemantizat în impresionante structuri rotunde, supradimensionate, acoperite cu o culoare sintetică.
Ascunsă sub aparența unor schimbări radicale este recognoscibilă coerența unui parcurs trasat încă de la debut. În tot acest răstimp de peste trei decenii, Darie Dup a păstrat același „Axis mundi“ ( ca să preiau titlul proiectului său din 2016), raportul său cu Realitatea. Asemenea unui burete, fie el natural sau de plastic, artistul a absorbit intens impulsurile lumii sau mai curând a lumilor în care a trăit și le-a perceput prin filtrul propriei sensibilități. Iar libertatea de care se bucură acum și amprenta atât de personală sunt efectul acestei calități de a înțelege realitatea, de a avea capacitatea să și-o asume și să o livreze în forme estetice coerente și actuale.
O coincidență benefică a fost și faptul că la Muzeul de Artă Craiova, după expoziția „Reconstituirea/ Ion Țuculescu“ a urmat „Lorem Ipsum/Darie Dup“, doi artiști din aceeași familie vizuală.