După părerea mea, rezultatul votului din 27 septembrie a confirmat cea mai mare parte a așteptărilor. Mă refer la așteptările oamenilor cu minte. Cât despre politicienii fără minte, ce pot să spun? În timp ce scriu editorialul de față, trag cu urechea la declarațiile postelectorale ale lui Ciolacu & Pop la TV. Și ce aud? Că perdantul alegerilor este PNL, iar PSD, câștigător și, încă, pe toată linia. De la Marcel Ciolacu, vrednic gropar al partidului ucis de Dragnea, n-aveam nicio așteptare, dar de la profesorul de matematică Liviu Pop aș fi avut una: să știe să adune și să scadă. De înmulțire și împărțire, ca și de cunoașterea limbii literare, îl scuteam. Să începem cu o excepție. Nimeni nu se aștepta la o participare atât de mare la vot. În rest, foarte puține surprize adevărate.
S-a confirmat indiscutabil declinul PSD, căruia îi fuge pământul de sub picioare la al treilea scrutin consecutiv. Scăderea dramatică a numărului de primari, de președinți de Consiliu Județean, de consilieri i-au pus în discuție rolul de cel mai important partid din țară. Faptul că liderii lui ne explică în mod candid că reformarea partidului cere timp, ceea ce le-ar fi creat dificultăți în alegeri, și totodată că se cred învin gători nu e o simplă contradicție verbală: e o dovadă certă că stau rău la capitolul logică. Nu numai limba n-o stăpânesc, dar nici gândirea. Cum stau în realitate lucrurile? PSD a pierdut Capitala și cinci sectoare. Asta înseamnă mai mulți votanți decât în toată Transilvania. Câțiva dintre baronii considerați invul nerabili s-au dus pe apa votului la vale. Greu de crezut că vor fi recuperați cândva. Poate Gabriela Firea, căreia Ciolacu i-ar fi promis un loc în parlament. Dar fi-va fosta primăriță generală aceeași? Va mai avea ea același tupeu politic? Mă îndoiesc. Liderii PSD continuă să nege realitatea, victime ale aceluiași discurs suprarealist, ca și baronii înecați la mal. E o veritabilă marotă politică, asta. Iată că-i crede tot mai puțină lume. E motivul pentru care afirm că rezultatele votului reprezintă o confirmare a așteptărilor: ruperea politicienilor PSD de realitatea țării a devenit atât de evidentă, și nu de azi, de ieri, încât niciuna din promisiunile lor nu mai contează decât pentru rarisimii cetățeni incomplet vindecați de naivitate. Pe unele buletine din Capitală scria „votez cu apa caldă“. Măcar atât să ne fi învățat pandemia, să ne spălăm pe mâini. Votantul cu apa caldă n-a ștampilat-o sigur pe Gabriela Firea. Niște năuci s-au adunat în Piața Victoriei ca să ceară ridicarea interdicțiilor deja ridicate. Mai normal ar fi fost să ceară apă caldă. Tot de suprarealism ține și protestul lor.
Așteptările au fost confirmate și de dispariția din scenă a partidelor mici. Doar PMP a trecut pragul. Câți consilieri, că de primari nu poate fi vorba, o fi obținut ALDE, când liderul ei indestructibil s-a procopsit la Capitală cu 1,5%? A declarat imediat că a văzut și altele mai rele în viața lui. Parlamentarele îi oferă o bună ocazie. Pro România n-a obținut prin forțe proprii mai nimic. În acest moment postelectoral, partidul lui Ponta a devenit un parazit al PSD, ca și atâtea alte partide în trecut. Într-o poziție previzibilă, dar ușor exagerată de comentatori, este USR. Toți ne așteptam că va face un scor bun în Capitală și unul mai puțin bun în provincie. Ceea ce s-a întâmplat. Niciun președinte de CJ. Doi primari de municipii obținuți pe cont propriu. Iar pe listă cu PNL, primarul general al Bucureștilor și un primar de sector. Trebuie spus că pe numele lui Nicușor Dan se cuvenea pusă ștampila PNL. Ca independent sau ca reprezentant al fostului său partid, nu s-ar fi ales în veci. PNL s-a dovedit loial în negocierile cu USR. Nu și USR în negocierile cu PNL. Partidul lui Orban a cedat de fiecare dată când candidatul aliatului a fost considerat mai bun. Niciodată invers. Cel puțin în cazurile importante. Și să nu uităm că pe Nicușor Dan l-a propus PNL drept candidat unic al dreptei, nu USR, care îl voia pe Vlad Voiculescu și s-a câcâit multă vreme. La Craiova, Olguța Vasilescu n-ar fi avut nicio șansă dacă USR îl susținea pe candidatul liberal, candidatul propriu fiind perdant din pornire. Stelian Ion l-a pus realmente în dificultate la Constanța pe candidatul PNL, oferindu-i voturi pe daiboj candidatului PSD. Bulimia USR se explică: înregistrat ca partid național după precedentele alegeri locale, n-avea primari decât la București, unde candidase sub sigla Uniunea „Salvați Bucureștiul!“. În provincie, nimic. În vederea parlamentarelor din decembrie, rolul primarilor e decisiv. Nu spun nicio noutate. PNL fiind învingătorul principal al alegerilor, el are totuși o problemă majoră: nu dispune de personalități suficient de numeroase pentru a le promova. Mă refer în primul rând la personalități politice. În câteva cazuri a recurs la candidatul USR din lipsă de candidat propriu cu șanse reale. Prea mulți necunoscuți. Handicapați din start de primari în funcție bine cunoscuți în obște. Din nefericire, asta a fost, dacă nu ne facem că nu vedem, situația de la București: PNL n-avea un candidat de talia lui Nicușor Dan. Organizația Capitalei are stele cel mult de strălucirea actualului ministru al școlii. Ce a făcut în 2016 Predoiu, ministrul Justiției, când a candidat la București, am văzut. PNL a profitat la Iași de Mihai Chirica, disident din PSD, care a făcut un scor egal cu al celor doi candidați care-l urmau, la un loc. Între ei, vocala useristă Cosette Chichirău, mai degrabă activistă pentru drepturile femeii decât politiciană. Niciun penelist.
Procentul pe țară este de asemenea unul așteptat: peste 30% atât PNL, cât și PSD, cel dintâi cu unul sau două procente în față, apoi în jur de 13% USR. Nicio formațiune nu scade, nici nu crește. Era de așteptat ca PSD să pară în ușoară creștere față de europene, dat fiind numărul foarte mare de primari, de președinți de CJ și de consilieri deținut din 2016. A pierdut peste trei sute de primari, cam toți atâția câți a câștigat PNL. Președinți de CJ, PSD a pierdut șase, în timp ce PNL a câștigat zece. Fără astfel de comparații, n-are sens să vorbim de învingători și de învinși. Harta politică după locale o confirmă în linii mari pe aceea de după europene. Și să sperăm că va fi confirmată, la rândul ei, de aceea de după parlamentare.