„Memoria, revista gândirii arestate”. Matei Cantemir

Am primit la redacție numărul 111 (2/2020) din MEMORIA. REVISTA GÂNDIRII ARESTATE, o publicație pe care o prețuim în mod deosebit. Din nefericire, cei care au fondat Memoria acum treizeci de ani, Banu Rădulescu, Micaela Ghițescu, s-au stins din viață, dar, îmbucurător, alți oameni devotați ideii de adevăr, specialiști în studierea comunismului românesc, cum este istoricul Cosmin Budeancă, au preluat ștafeta și revista își continuă existența, dovedindu-se foarte interesantă și necesară. Din cuprinsul acestui număr recent am reținut grupajul sub genericul 75 de ani de la deportarea etnicilor germani în URSS, care conține dialogul Smarandei Vultur cu Hartwig Ochsenfeld și dialogul lui Marian Boboc cu Magdalena Burger (Flori), articolul Comemorarea deportărilor din Jimbolia de Sergiu-Petru Dema, relatările despre deportarea în Rusia, semnate de Josef Koch și de Carol Brandmayer. Alte puncte de interes din sumar: Făuritorii Marii Uniri de Ilie Popa, Distrugerea elitelor în anii comunismului de Adina Berciu-Drăghicescu, România la răscruce, după 30 de ani: diferențe între România comunistă și România contemporană, un studiu de Andreea Teodorescu, Comemorarea deținuților politic din Mehedinți de Ileana Mateescu, precum și grupajul de texte In memoriam Micaela Ghițescu (semnează Cosmin Budeancă, Doina Cernica, Maria Toacă, Maria Gabriela Suliman) și cel intitulat 30 de ani de la Piața Universității și de la mineriade (cu intervenții de Nicolae M. Constantinescu, Alin Rus, Radu Creangă, Cornel Jurju). Toate textele semnalate aici ne prilejuiesc lecturi pilduitoare, dacă vrem să înțelegem ceva din felul cum a funcționat acest mecanism social extrem de traumatizant impus în țara noastră de regimul comunist. După treizeci de ani de la căderea comunismului, cercetarea acestui capitol întunecat din istoria noastră nu s-a încheiat și încă ne furnizează surprize dintre cele mai dezagreabile și mai dezamăgitoare, care ne rescriu viețile și reconfigurează destine. Un exemplu este cel oferit de profesorul Alexandru Niculescu, care, țintuit fiind pe un pat de spital la Paris, ne scrie dezolat semnalându-ne că, așa cum a aflat dintr-o adresă oficială primită de la CNSAS, între cei care l-au turnat la Securitate a fost și criticul Alexandru Piru, cu numele conspirativ „Matei Cantemir“.