Inepuizabilele rezerve de prostie

În numărul trecut al revistei am reprodus câteva perle culese din lucrările la literatură de la examenul de bacalaureat, căci literatura este domeniul care ne interesează în chip deosebit. Dar, neîndoios, prostia în formele ei abisale e de găsit și la celelalte materii. De pildă, la geografie. O distinsă profesoară ne-a semnalat că una din problemele puse absolvenților suna așa: Numiți două orașe din Dobrogea! Ne-am mirat de lesniciunea probei: un asemenea test e potrivit pentru școlari din cursul primar, nu pentru ditamai absolvenții de liceu, ne-am zis. Dar n-ar fi trebuit să fim surprinși de ușurința întrebării, ci ar fi trebuit să ne rezervăm toată disponibilitatea de surpriză (de șoc, chiar!) pentru răspunsurile ieșite din resorturile încinse ale creierelor unor absolvenți. Iată ce a răspuns unul dintre ei la această elementară chestiune. Țineți-vă bine! „Moscova și Polonia“, a scris negru pe alb acel elev, edificând prin formularea aceasta un inegalabil monument de tâmpenie. Da, da, nu e nicio greșeală: Moscova și Polonia! Iarăși am fi tentați să credem că e un răspuns în bătaie de joc, că nu poate fi cineva atât de idiot. Dar, încercați de duhul îndoielii, ne răsare în gând o întrebare: și dacă, totuși, e adevărat, dacă doar atâta „știință“ de carte e în mintea acelui absolvent de liceu, atunci ce ne facem? Să nu pierdem din vedere: totuși, acea persoană nu e cineva fără școală, ci e cineva care a trecut prin liceu. Firesc, avem de la ea anumite așteptări, adică presupunem că are un nivel de cunoștințe mediu. Și în realitate, ea, săraca, e o noapte fără stele, e un deșert fără niciun fir de apă. În fond, este aidoma unei scări pe care o credem de piatră sau de lemn și, când colo, e falsă, e făcută din pâslă sau din vată, când vrem să pășim pe treptele ei, se destramă și ne prăbușim în gol. E poate cam livrescă și deplasată metafora, dar adevărul rămâne: țara aceasta are o mare problemă cu școala și cu atâția analfabeți funcțional care ies de pe băncile ei.