Din cine e compusă România?

Digi 24 a susținut un proiect cultural menit să ajute Crucea Roșie. Au fost selectați 24 de artiști vizuali contemporani care au donat fiecare câte o lucrare. Operele au fost puse în vânzare într-o licitație publică organizată de Artmark și fondurile rezultate au ajuns la Crucea Roșie, având ca destinație finală familiile sărace. Remarcabil. În cadrul acestui proiect, o realizatoare tv, Elena Tănase, a avut lăudabila inițiativă de a-i prezenta pe plasticienii participanți la proiect în scurte emisiuni tv bine realizate, difuzate pe parcursul mai multor săptămâni. Astfel, marele public a avut prilejul să vadă ce înseamnă astăzi arta plastică românească: ne-au fost arătate lucrările lor surprinzătoare prin expresivitate și noutate și, în plus, emisiunile au cuprins portrete de artist, vizite în atelier și profesiuni de credință artistică. Pentru privitorii acestor mici filme, experiența a fost una plăcută. Ei au putut descoperi un tărâm prea puțin explorat, guvernat de frumusețe și de emoție, și care lipsește din oferta obișnuită a televiziunilor: universul românesc, așa cum ni-l redau televiziunile, înseamnă o mare mistificare și sărăcire, căci are numai culori cenușii, e ticsit de mizerie, violență și ignoranță și e monopolizat de personaje pe cât de primitive și de stupide pe atât de agresive, care au ajuns să ne hotărască viețile, întrucât se află în locuri de decizie. De ce să-l vedem toată ziua la televizor pe politicianul cutare sau cutare care ne promite marea cu sarea și nu face nimic, ori pe „analistul“ politic cutare sau cutare care se pricepe la orice și, de fapt, nu se pricepe la nimic și să nu-l vedem și să nu știm nici măcar că există pe un artist ca Mircea Cantor? În realitate, lumea românească e compusă și din acești creatori extraordinari, de ce să-i dăm afară din tablou? Iar dacă televiziunea publică nu-și face datoria (căci e datoria sa!) de a-i aduce în centrul atenției pe artiștii noștri de valoare, atunci, da, să vină o televiziune privată și să suplinească: toată lauda pentru Digi Tv! Desigur, aceste programe, cum este cel datorat jurnalistei Elena Tănase, ar trebui să fie permanentizate. Și să fie extinse și la celelalte domenii ale artei românești: ar fi de dorit să existe la televiziuni momente poetice și muzicale, portrete de scriitori, de cineaști, de actori și de regizori, de arhitecți. S-ar vedea că România înseamnă și altceva, mult mai mult și mult mai înalt, decât mâzga aceasta politicianist-manelistă, cu vedete de doi bani.