În LETTRE INTERNATIONALE (numărul 112), recent apărut, am citit un articol intitulat 1989 sau sensul istoriei. Autor este istoricul francez Pierre Grosser, cel care, în anul 2009, a publicat o carte care a stârnit interesul: 1989, l’année où le monde a basculé. Textul re pro dus de Lettre Interna tionale reprezintă o con ferință sus ținută de istoric la invitația revistei Esprit de a relua subiectul privind însemnătatea anului 1989, acum, când au trecut 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Autorul face o retrospectivă a anilor scurși de la acea bornă crucială pentru istoria contemporană, dar, normal, vorbește și despre perspectivele lumii noastre, încercând să contureze viitorul. Trei sunt viziunile care apar frecvent în dezbaterea publică. Prima consideră că acești 30 de ani au însemnat intrarea și cantonarea lumii într-o zonă situată tot în logica puterii, a do minației și a conflictului: se vorbește de unipolaritate (lumea e dominată de SUA), bipolaritate (SUA versus Rusia, SUA versus China), multipolaritate și chiar zero-polaritate sau apolaritate. A doua viziune susține că lumea se mișcă în direcția corectă, spre progres. În fine, a treia afirmă că lumea s-a schimbat radical înainte de pragul 1989, încă de la sfârșitul anilor 1970. Dar să-i dăm cuvântul istoricului francez, reproducând un pasaj semnificativ din analiza sa asupra lumii actuale care nu se mai lasă etichetată: „După 1989, nu am mai fost capabili să caracterizăm lumea ce a urmat. Un număr considerabil de articole și lucrări spune practic același lucru: este «sfârșitul» sau criza statului, a suveranității, a granițelor etc. Ne aflăm în epoca «post», adică trăim într-o lume «postmodernă», «postindustrială», «post-Război-Rece». După 11 septembrie 2001, unii au încercat, în contextul anilor 1990, să vorbească de o nouă «perioadă interbelică», dar nu au convins. Alții vorbesc despre «era globalizării», cu toate că unanim lumea este de acord că aceasta a început mai demult. Au trecut treizeci de ani și nu am găsit un termen pentru a numi perioada ulterioară anului 1989. De ce? Pentru că avem impresia că trăim într-o lume complexă care sfidează etichetările. Așa că vorbim de «bifurcații», pentru că nimic nu este absolut sigur, de «hibriditate» (pentru identități, de exemplu), și folosim toate metaforele orizon talității politice, cum ar fi lumea «rețelelor». A fost introdus, de asemenea, și conceptul de «lume lichidă».(…) În științele politice, în sociologie, istorie sau geografie, asistăm la o căutare exagerată de noi concepte pentru a descifra singularitatea lumii noastre.“ Ar fi o temă de meditație: în lumea actuală, care nu are un nume fiindcă nu i-am descoperit coerența și nu se lasă deci numită, e foarte dificil să înțelegem cine suntem și încotro ne îndreptăm.