Defazajul poetic total se îmbină, în cazul lui Mihai Istudor, cu absența oricărei mize, în afara unei vizibile dorințe de a fi considerat poet. Iată o pseudo-poezie scrisă fix după rețeta exhortată de Eminescu, cu aproape un secol și jumătate în urmă: înșirarea de vorbe goale, cu condiția ca acelea de la coadă să „sune“:
Pentru tine
Pentru tine vine toamna
Să te-astâmperi de noroc,
Pentru tine-n zare joacă
Soarele din loc în loc.
Pentru ochii tăi și norii
Sunt zălogul lumii vechi
Tu să regăsești în lume
Un liceu pentru perechi.
Tu să pregătești și vântul
Să învețe la f. f.
Tu să pregătești și taina
Și nu întreba de ce.
(din volumul Poezii, Editura Amurg sentimental, București, 2014)
Din fericire, nu întreabă nimeni nimic…