Rebut

Vremuri grele, agitate, încărcate de anxietate! Una dintre imaginile cele mai la îndemână pentru a vorbi despre ceea ce ni se întâmplă acum e – ne-am gândit cu toții, nu-i așa? – aceea a unei corabii care navighează pe o mare agitată. Iată și un moment pretins poetic în acest sens pe care îl datorăm doamnei Maria Bonea: „Corăbieri pe-aceeași mare,/ Oază de lumini și de reper a vieții, / Reapari la bordul navei,/ Dând raportul de strateg, / Zâmbind dimineții.// Coboară umbra înserării, / Iar marea pare agitată, / Forțându-mi pragul vieții, / Tu-mi dai curajul de-a-mi vedea de drum, /Că steaua mea îmi luminează calea,/ Fiind prezentă-n salba de lumini / A nopții“.

Maria Bonea publică volumul Întărind zidul speranței (din care am citat mai sus un scurt și „edificator“ poem) în dublă versiune: română & engleză la Editura „Inspirescu“ din Satu Mare. Inspirescu, nu Ispirescu; nu e o greșeală de literă. Numai că versurile din această carte sunt atât de neinspirate încât suntem tentați să ducem și mai departe jocul de cuvinte despre Ispirescu-Inspirescu. Deci: și Neinspirescu, și Agramatescu!