Chiar și în aceste timpuri încrâncenate (sau poate mai ales acum), e cazul să ne mai descrețim frunțile cu umorul involuntar al subproducțiilor literare, abundente și insistente indiferent de anotimp. Astăzi, vă propunem o pseudo-poezie… de sezon. Sosire în iubiri și-n mister Legănați printre vise suntem, Curcubeie de gând împletim, Îmi răspunzi cu rouă pe buze, Inima curge-n poemul: Iubim! Fărâme de zâmbet ne punem Între cerul aprins pe pământ, Ne dăruim tăinuire de fluturi Ridicați prin săruturi și-avânt Ștergem rujul rămas mărturie Pe batista fluturată spre cer, Din inimi pornesc porumbeii, Ne dosim în iubiri și mister! (Marin Moscu – Picături de suflet, Editura StudIS, Iași, 2018) Merită citat – ca o dovadă că sociologia literaturii are dreptate – și din cuvântul de pe coperta a IV-a, semnat de Aurelia Oancă (?): „Citind poeziile maestrului (sic!) Marin Moscu, trăim pe rând, dragoste, frumusețe, durere, dezgust față de tot ce ne ajunge în aceste vremuri tulburi. Dar viața și speranța merg mai departe…“ La așa cititori, așa poet.