Rebut

Lipsa criteriilor critice și, mai ales, tentativa de abolire a criteriului estetic, în favoarea altor tipuri de lectură, duce la ștergerea diferențelor dintre literatura adevărată și ceva ce doar aduce a literatură, fără să fie.

Iată o mostră din creația Mariei Filipoiu:

Timpul vine și se duce

Cu nopți și zile-n Univers,

Pe scară de valori să urce

Destine ce-au dat vieții sens.

De-a fi continuitate

Lumii în decursul vremii,

Leagă epocile-n carte,

Cu secole și milenii.

Lumii pe Terra să-i fie

Râu în matca viețuirii,

Timpul curge-n veșnicie

Cu progresul omenirii.

Ș. a. m. d.

(din volumul La poarta divinității, ePublishers, București, 2017)

Merită citat și din cuvântul critic semnat, pe coperta IV, de Horia Gârbea: „Ca aspirație și chiar ca sintaxă uneori, poemele programatice și artele poetice (sic!) ale Mariei Filipoiu trimit la Arghezi.“ Să sperăm că H.G. este ironic.