În editorialul din RAMURI (nr. 2), Gabriel Coșoveanu îl recitește pe Matei Călinescu, cel care ne oferă răspunsuri convingătoare la întrebări importante, cum ar fi ce înseamnă adevărata lectură? și ce este valoarea?: „Strategiile utilizate sunt centrate pe protocolul descoperirii sau, cum îi spune însuși autorul, pe secretivitate, nimic altceva decât „tăinuirea calculată și selectivă a informației“. Important este în fond să afli o cale de a comunica despre comunicarea ascunsă. Astfel că, fie că îl chestionează pe Borges, Nabokov sau Matei Caragiale, pe Proust, Robbe-Grillet ori Freud, hermeneutul țintește la idealul de citire a sinelui…“
În SCRIPTOR (nr.1-2, 2020), ne-a reținut atenția Liviu Ioan Stoiciu, care transcrie pagini din jurnalul său, datat 1 iulie – 14 octombrie 1989. E foarte interesant de văzut cum faptul mic de biografie personală, în momente de cumpănă a istoriei, se transformă în document capabil să profileze o epocă istorică și o societate. Iată ce nota poetul în ziua de 7 septembrie: „Acasă la 17.30: mănânc un ou prăjit, ircă și un pic de pepene. Mă culc pentru o oră: presiunea scăzută de afară îmi provoacă o stare de inactivitate, să nu spun lene… Ascult «Europa Liberă» (relațiile noastre cu ungurii sunt la fel de încordate și pe plan militar – «teoretic»…) și las televizorul să meargă pe postul din Chișinău (grevele continuă în RSS Moldovenească, rușii vor cu orice preț să aibă limba rusă de stat, comisia sosită de la Moscova le va aduce câștig de cauză, cu siguranță, atâta sfidare…). După «Almanahul Literar» de ieri, văd pe TV Chișinău o nouă emisiune care a adoptat limba română, grafia latină, «Unda tineretului». Stau și pe TVR la un nou episod din «Misiunea». Scriu în acest jurnal. De la ora 23 Laurențiu, fiul, stă cu vecinul lui Florin Chirițoiu la TV Chișinău la un film sovietic. Doina se culcă la 22.30. Azi am legat 22 de borcane cu celofan și sfoară udă (borcane pentru iarnă, cu vinete și ircă ale Doinei). A dispărut apa caldă de la robinete. Transcriu pe cărți poștale ciornele scrise la BJ către cei doi cronicari literari ai volumului meu de versuri O lume paralelă (Marius Lazăr și Al. Cistelecan; Al. Cistelecan a scris despre «L. I. Stoicismul cumințit», curios, tocmai în anul când am cele mai mari necazuri publice din cauza… necumințirii; i-am mulțumit pentru bunăvoință, politicos, și i-am atras atenția că la Focșani a fost luată cronica lui drept o punere la punct a mea, cu mare satisfacție), mă culc după ora 1: strănut, îmi curge nasul. Laurențiu are gâtul inflamat, iar amigdalele… Îi scriu în ciornă lui Ioan Moldovan.“