În DILEMA VECHE, versiunea online, Sever Voinescu (redactorul-șef al acestei reviste) publică un text, emoționant și tonic, intitulat Ce-i de salvat când vine o boală ca aceasta?. Iată ce anume: „dacă chiar vrem să facem ceva extrem de important pentru propria noastră supraviețuire asta putem face: să încercăm cu orice efort să ne respectăm contractele, adică să ne ținem promisiunile între noi. Nu există agent economic, mic sau mare, care să nu depindă de îndeplinirea unor promisiuni (contracte). Nu-ți respecți promisiunile către cei cărora le datorezi, nici cel care-ți datorează nu le va respecta. Și unde ajungem? Acolo unde nu se poate, să nu întoarcem spatele opunîndu-i partenerului contractual fatalitatea forței majore. Să renegociem, să mai discutăm, să căutăm căi – toți sîntem loviți. Sînt prea puțini cei cărora le merg afacerile din plin în aceste zile (mă gîndesc la lanțurile de supermarket sau la farmacii), iar aceia să știe și ei că e doar o febră trecătoare. În curînd și ei vor fi striviți de împrejurările acestea implacabile. Vor apărea, de nu cumva au și apărut, profitorii. Se vor face mici averi speculînd această nenorocire. Există bestii umane, indivizi suficient de josnici să corupă și să se lase corupți în aceste zile – nici nu vreau să mă gîndesc cum vor merge achizițiile directe și rapide sub imperiul stării de urgență. Viermii se vor sui pe noi crezînd că am murit. Dar cea mai mare greșeală ar fi să ne comportăm ca morții! Să înțepenim, să putrezim, să dispărem. Greșeala asta n-o vom comite! Primul și fundamentalul semn de viață la care nu avem voie să renunțăm: să avem încredere unii în alții. Să continuăm să încheiem și să respectăm înțelegeri între noi – așa vom trece peste aceste încercări!“
Reluăm finalul, pentru că este foarte important: „Primul și fundamentalul semn de viață la care nu avem voie să renunțăm: să avem încredere unii în alții. Să continuăm să încheiem și să respectăm înțelegeri între noi – așa vom trece peste aceste încercări!“