Într-o bulă

Literatura română contemporană trăiește într-o bulă. Aici, cuvântul bulă are înțelesul de sferă de sticlă sau metalică, oricum, spațiu închis, izolat de restul sistemului, așadar un mediu de viață artificial, protejat, în care supraviețuiește o comunitate neînsemnată numeric, ignorată/ neagreată de societatea majoritară. Așadar, într-o bulă. Literatura își alege lucrările merituoase, își fixează scara de valori, dar cumva în gol, căci această ierarhizare nu e luată în seamă de cei din afara tribului literar. Nu există nicio legătură de directă proporționalitate între valoarea unei cărți de literatură și cererea publicului/ și vânzări. Critica literară nu mai e acea voce cu autoritate, ascultată, nu mai dictează gustul, nu mai influențează norma publicului. Cei care cunosc istorie literară ne asigură că așa a fost tot timpul, chiar și în perioada idealizată, de înflorire culturală, în interbelic. Cei buni stăteau în umbră, alții se aflau pe podium. Au existat și atunci autori de succes fără acoperire valorică, precum atâția din zilele noastre, iar literatura adevărată și-a croit și atunci drumul cu greu, în modestie și marginalitate, fără ropote de aplauze facile, departe de vacarmul tirajelor mari. Așa va fi fost. Oricum, sigur, acum, așa este. În România, se citește stupefiant de puțin, cartea de beletristică joacă un rol cu totul insignifiant în viața românilor. În comparație cu celelalte state din Uniunea Europeană, suntem pe ultimul loc. Și nu e impresia noastră, o spun statisticile. Piața de carte de la noi e de circa 60.000.000 de euro pe an. Pe când în Ungaria, la o populație pe jumătate cât a noastră, piața de carte atinge pragul de 140.000.000 de euro. Pe primul loc se află Germania, cu 9.000.000.000 de euro, iar în Italia vânzările de carte se cifrează la 2.000.000.000 de euro. Mai are rost să enunțăm un adevăr evident, devenit prin repetiție un loc comun?: forța unui stat e măsurată și de cât de mult se citește în acel stat! E limpede, în această țară, acum, nu mizăm pe carte, nu mizăm pe literatura de valoare. Câte edituri fac, de pildă, reclamă la televiziuni pentru o carte valoroasă pe care au scos-o? Întrebarea nu ne aparține, o rostea cineva deunăzi în public, o reluăm și noi, căci o găsim îndreptățită și presantă. Câte edituri, așadar? Noi n-am văzut. În schimb, zi și noapte ne asasinează pe toate canalele tv clipuri publicitare pentru supozitoare, și pastile pentru respirație urât mirositoare, și creme pentru dureri osoase, și câte și mai câte de acest fel, de parcă am fi o națiune de bolânzi trupește. Dar sufletește, dar intelectual, nu avem nevoi? N-ar trebui să ne îngrijim și de părțile astea din făpturile noastre? Și încă ceva: ne-a ajuns la urechi știrea că influencerul numărul 1 al anului care s-a încheiat este, la noi, o tânără pe nume Adelina Pestrițu. Este cea mai urmărită, cea mai ascultată persoană din spațiul virtual românesc. Are mult peste un milion de urmăritori! Asta spune totul despre nivelul la care suntem.