O națiune „egoistă, stăpână pe sine și puternică“…

Din cel mai recent număr al revistei LETTRE INTERNATIONALE (nr. 111, 2019), ne-a atras atenția articolul Un idealist german despre globalizare și ce i-ar spune el unui britanic anti-brexit, semnat de Lesley Chamberlain. Idealistul german este aici Rüdiger Safranski, literat, filosof, biograf și realizator de televiziune german, a cărui „poate cea mai originală carte“, așa cum apreciază Lesley Chamberlain, este cea intitulată Câtă globalizare putem suporta?. În acest eseu, Safranski consideră că globalizarea reprezintă „un risc pentru păstrarea noțiunii de umanitate“, el semnalează pericolul de a neglija „interfața misterioasă“ dintre existența fizică a omului și cea spirituală. Observă Lesley Chamberlain: „Safranski ne dă, indiscutabil, o lecție de moralitate, una impregnată de spiritul faustian, care ne previne să nu ne îndepărtăm prea mult de ceea ce noi, creații ale naturii, putem suporta. Abilitățile tehnologice nu ar trebui să înlăture, din viețile noastre, substanța morală“. Și, mai departe, iată cum rezumă autoarea articolului din Lettre Internationale ideile gânditorului german: „Safranski speră că viitorul va oferi omului ceva mai mult decât viața online. Cunoașterea de sine și capacitatea de a te elibera de presiunile exercitate de ultimele inovații tehnologice presupun o întoarcere la rădăcinile educației (…) Prin educație, învățăm să ne construim sinele, să ducem o viață interioară mai bogată, să devenim creatori capabili să transformăm o parte din lumea înconjurătoare în numele valorilor umaniste.“ Să vedem, în replică, și punctul de vedere al unui „britanic anti-Brexit“, Lesley Chamberlain însăși: „A fi ființă umană nu înseamnă doar a avea o identitate, cu atât mai puțin o identitate de tipul unui username codat în ciberspațiu sau constituită dintr-un flux de mesaje și de imagini postate. Pot să fiu de acord cu europeanul conservator Safranski, dar mă simt datoare să mă implic în viitorul țării mele după Brexit. Națiunea căreia îi aparțin are o mare tradiție a schimburilor economice, este egoistă, stăpână pe sine și puternică. Ea își urmează calea utilitaristă și materialistă, punând la pământ în drumul ei mai mulți copaci ai romantismului german. Am învățat din tradiția britanică în care am fost educată să fiu mai sceptică în privința naturii umane.“ Să recunoaștem, această punere față în față a unor astfel de convingeri puternice și diferite ne folosește tuturor, căci ne ajutăm să înțelegem cine suntem și încotro ne îndreptăm.