Premiile Academiei Române pentru Literatură pentru anul 2017 (cînd va fi recuperată întârzierea devenită cutumă?) au fost acordate, în bună tradiție, unor cărți fără ecou și nesemnificative valoric:
Premiul „Ion Creangă“ – Romanul: Tărâmul inocenților. Autor: Emilian Marcu
Premiul „Mihai Eminescu“ – Volumul: Plagiator 1962. Autor: Nicolae Coande
Premiul „Ion Luca Caragiale“ – Volumul: Bărbatul cu trei picioare. Autor: Mircea M. Ionescu
O comparație cu nominalizările la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru 2017 spune totul.
Cartea de poezie:
1. Constantin Abăluță, Trăiesc în fața dumneavoastră, Editura Charmides
2. Gellu Dorian, Calea de urmat, Editura Cartea Românească
3. Radu Sergiu Ruba, Nu înțeleg ce mi se-ntâmplă, Editura Charmides
4. Liviu Ioan Stoiciu, Efecte 2.0, Editura Tracus Arte
5. Eugen Suciu, Frica, Editura Tracus Arte
Cartea de proză:
1. Gabriel Chifu, Ploaia de trei sute de zile, Editura Cartea Românească
2. Andrei Cornea, Lanțul de aur, Editura Humanitas
3. Marta Petreu, Supa de la miezul nopții, Editura Polirom
4. Dan Stanca, Anii frigului, Editura Humanitas
(Gabriel Chifu s-a recuzat de la premiu.)
Cartea de dramaturgie: Nu s-a acordat.
Două lucruri se cad remarcate, în afara diferenței de importanță a selecției. Cel dintâi este că, dacă juriul USR este compus an de an din critici literari, personalități cunoscute ale vieții literare, juriul Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române îi cuprinde, laolaltă, pe literați, mulți scriitori, și pe lingviști, deși este evident că, majoritatea, nu se citesc între ei. În al doilea rând, dacă, mai mereu, Premiile USR rețin atenția opiniei critice și au parte de comentarii de tot felul, deseori acide și nedrepte, Premiile Academiei Române n-au stârnit niciodată nicio reacție, în ciuda sau poate datorită precarității lor.