S-au adus reproșuri revistei noastre că alege pentru rubrica „Rebut“ texte din cele comise de poeți care sunt apreciați a avea o anumită valoare, iar nu din rândurile grafomanilor existenți și în USR. Trebuie să se știe că, nu numai în cazul acestei rubrici, procedăm ca la școală: ne îndreptăm atenția nu neapărat asupra elevilor mediocri, ci asupra acelora din partea cărora se așteaptă să meargă la olimpiada școlară și cărora li se impun alte exigențe. Ne mai împotrivim și efectului de halou, în virtutea căruia profesorul își face o inițială părere bună sau foarte bună despre un elev și nu îl sancționează – adică nu îi deranjează aura – atunci când se întâmplă să scrie prost la extemporal. Nu este același lucru a fi perfectibil sau imperfect la indiferent ce scară și acesta este motivul pentru care adoptăm o exigență sporită față de poeții văzuți îndeobște buni sau foarte buni, deoarece numai printr-o vădită ridicare și menținere a ștachetei valorice ei pot năzui la ex-temporal. Prin urmare, credem că nu este relevant să nutrim rubrica cu texte ale grafomanilor care vor să fie considerați poeți, ci cu texte ale acelora care se (în)cred poeți și devin grafomani.