Rebut

Continuăm să antologăm pseudo-creații care, aspirând în van la condiția de texte literare, nu fac, de fapt, decât să atenteze la pădurile patriei, și-așa, supuse unei sălbatice defrișări.

Pour la bonne bouche, vă oferim o mostră de rebut poetic semnată Camelia Ardelean. Textul face parte din volumul La margine de curcubeu (Editura Armonii Culturale, Adjud, 2018), prefațat bombastic de Tudor Cicu.

Cum plouă pe umărul meu

Cum plouă pe umărul meu!
O altă fereastră deschisă
În zborul pe vechea fereastră abscisă,
Se stinge-ntr-un vis-aculeu.

Torente de gânduri mă dor,
Sub resturi de aștri captivă,
Plasez un eres în derivă
La primul comis-voiajor.

Prin vene sucombă tăceri,
Erupe din mine cuvântul,
Îi simt, prin grimase, avântul –
Un licăr din steaua de ieri.

Cum plouă pe umărul meu!
Îmi spumegă slova sub cnuturi,
Aceleași febrile-nceputuri
Proclamă un nou Prometeu…

Vă asigurăm că nu am inventat nimic și că întregul volum este scris în aceeași notă.