Revista revistelor

În LETTTRE INTERNATIONALE nr. 110 (ediția română/ vara 2019), găsim un articol foarte interesant intitulat Datoria de a fi de stânga. Libertatea de a fi de dreapta, în care Rodica Binder prezintă ideologiile dominante ale momentului, în Germania și nu numai, dar și cum au evoluat dreapta și stânga și ce conținut au căpătat (sau nu!) ele astăzi, ca și „ciocnirea“ dintre diversele tendințe, conservatorism, noua dreaptă, liberalism, ecologism și stânga reconfigurată. Reproducem un pasaj din acest eseu dens, care dă o imagine a dilemelor, a frământărilor care există în mișcarea de idei politice a prezentului: „Sociologul Thomas Wagner a scris un studiu important, Die Angstmacher («Cei care seamănă frica», Edirura Aufbau, 2017). Conținutul scrierii interferează parțial cu cel al cărții lui Volker Weiss. Wagner ia sub lupă noua dreaptă dându-le cuvântul și câtorva eminențe cenușii ale mișcării. Și el constată că, în actuala arenă germană a noii drepte, amestecul este pestriț: jurnaliști ai unor publicații ca Sezession, activiști ai mișcării Pegida, neonaziști, politicienii AfD, personaje grupate în jurul editorului Götz Kubitschek, prozeliți dornici să-și dobândească o aură intelectuală. Ce-i animă pe toți aceștia? «O viziune eroic-masculină asupra lumii, dublată de sentimente homofobe și de un dispreț față de femei.» Dușmanul comun este liberalismul, iar țelul noii drepte ar fi o revoltă autoritară împotriva moștenirii lăsate de mișcările protestatare din 1968. Dușmanul principal al acestora, reține istoricul german, a fost dintotdeauna capitalismul în sens economic, liberalismul în sens filosofic și burghezia în sens sociologic. Thomas Wagner abordează calm, lucid, ocolind registrul polemic, aspectele explozive ale subiectului. Susține că nou dreaptă a crescut și s-a consolidat din cauza debilității forțelor politice de centru și de stânga. Eșecul stângii i se pare autorului extrem de grav. În căutarea cauzelor, el identifică o schimbare de macaz: în loc să lupte pe mai departe împotriva nedreptăților sociale, stânga a declarat război discriminărilor culturale, îmbrățișând entuziast și euforic cultul diversității. Cum se întâmplă uneori, extremele se ating. Thomas Wagner întrevede existența unei legături între multiculturalismul stângii și etno-pluralismul noii drepte. Pentru ambele grupări, important este criteriul separării de ceilalți, al diferenței, al alterității. Astfel, cele două mișcări se îndepărtează în egală măsură de valorile universaliste. Și mai surprinzător este că noua dreaptă și-a însușit metodele de acțiune ale noii stângi, recurgând la provocări bine concertate, la perturbarea unor dezbateri cu public, la blocade. Ambele ideologii au același adversar: burghezia cosmopolită, elitele. Aceste interferențe sumbre între «socialismul național» și «naționalismul social», odată dezvăluite, pot avea un efect colateral benefic: tocmai convingerile de centru, liberale, conservatoare, cosmopolite, favorabile capitalismului, deși cam vetuste, sunt acum mai integratoare și au viitor mai sigur ca oricând.“ Să reținem concluzia optimistă a autorului german și să sperăm că raționamentul său e corect, iar lumea vremii noastre se va păstra în cadrul predicției sale.