Despre educație și nu numai

Dacă am judeca ultima carte a lui Teodor Baconschi numai după ceea ce scrie pe copertă, am greși. Averea bunei educații nu e doar despre cât de importantă e acumularea unor principii formative sănătoase, date eventual tinerilor de la înălțimea unei culturi și a unei experiențe de viață (un doctorat la Sorbona, câteva cărți publicate și ceva ani de activitate diplomatică pe mapamond nu-s chiar de găsit pe toate drumurile). E vorba, de fapt, de o serie de eseuri care, pornind de la pretextul unor sfaturi adresate „celor binecuvântați cu copii, arătându-le pistele clasice ale unei bune educații”, dezbat soarta culturii, ca sumă de fundamente majore, o cultură confruntată cu provocări moderne mult prea relativizante și corecte politic. De pe pozițiile unui neoconservatorism echilibrat (european până în măduva oaselor, afin cu cel al unor Harold Bloom, George Steiner, Roger Scruton sau Michel Henry), autorul reia, concentrat, idei pe care le-a vehiculat anterior în tot felul de ocazii publicistice. Sunt de regăsit în amplul interviu din 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor, ca să dau doar un exemplu. E vorba de un discurs apologetic susținut constant, menit să recalibreze intelectual o paidee clasică, bazată pe bun simț, pe tradiție (inclusiv cea creștină), pe admirația antecesorilor, pe asimilări și pe lecturi fundamentale.

Sigur, temele sunt generoase și cuprind mai toate aspectele care ar interesa niște părinți recenți: rolul călătoriilor și al muzeelor, frecventarea bibliotecilor, a expozițiilor, cinematografelor și sălilor de concert, politețea, religia, animalele de companie, colecționatul, obsesia școlilor din afara țării, politețea, sexualitatea, învățatul limbilor străine, opțiunea între umanioare și „științe tari”, lumea digitală etc. Capitolele cărții sunt delimitate în funcție de aceste teme, ca niște microeseuri concentrate în câte 3-4 pagini. Dar „ghidul” educațional al lui Teodor Baconschi urmărește mai degrabă supraviețuirea într-o lume complexă și imprevizibilă, în care tripticul adevăr-bine-frumos pare că a fost uitat. Iar formarea nu are drept scop ceva lucrativ, material sau tehnic imediat, nu urmărește câștigarea vreunui concurs de cunoștințe generale, ci reglează o presiune menită să impună soluții în fața întrebărilor permanente. Suntem ființe finite, trăim printre semeni, într-o societate plină de oferte, astfel încât o educație adecvată conferă virtuți menite să ne permită o supraviețuire onorabilă și o memorie demnă, după moarte. „Averea bunei educații” afirmă autorul, „constă în ce posezi după ce ți s-a luat totul. E ceea ce rămâne din ființa ta – cu gândurile, sentimentele, impresiile și pulsiunile ei profunde – în totala despuiere finală de cele lumești. Ea e fondul tău indestructibil, atunci când bătrânețea îți refuză forța unui fizic robust, funcțiile și etapele carierei tale au trecut, când părinții s-au dus în altă parte și copiii tăi vor fi trăind în țări străine, când rămâi, cu adevărat, gata să spui Cuiva (lui Dumnezeu, Creatorul a toate, indiferent cum îți reprezinți inteligența supremă) cine vei fi fost și ești, deci cine vei fi în eternitate, atunci și acolo unde pierderea și câștigul devin echivalente”.

În ciuda unor aparențe cvasi-mistice (autorul e, la bază, teolog, și, printre multe altele, citatele scripturistice și patristice nu lipsesc), în ciuda formației umaniste old fashion și a aspirației spre o demodată mathesis universalis, luciditatea e valoarea prețuită major. Ea ține cont de mersul haotic al lumii, de precaritatea și subiectivismul oricăror sfaturi de viață, de contextul special al societății românești, dar tot ea stimulează, fără falsă modestie, conștiința propriei legitimități. Autorul a călătorit enorm în toată lumea, a întâlnit mulțime de oameni, și-a reprezentat statul ca ambasador, a citit marile cărți, a cunoscut rigorile universitare occidentale și, mai presus de toate, a avut el însuși copii.

Pentru un intelectual de anvergura lui Teodor Baconschi, pretenția unui manual de parenting (ajustat de direcțiile politicilor culturale actuale, eventual) ar fi fost într-o profundă contradicție cu sine. Cartea sa este o superbă colecție de crochiuri filosofice, deopotrivă recomandări discrete, formulări memorabile și dezvoltări convingătoare. În vederea pregătirii pentru lumea aceasta și pentru taina celei de apoi, e pentru cei mici, pentru cei mari, pentru oricine.