poeme de odinioară

Prima invocaţie
Hai cu mine, iubito, ţi-am zis, cu glas păcătos,
Hai acolo unde raiul e răvășitor de frumos.
Hai cu mine unde poţi sta dezbrăcată și pură,
Ocrotindu-mi rănile cu o diafană armură.
Hai cu mine, lasă-ţi pletele să mă adie, ușor,
Ca un cântec șiroind din arbori de dor.
Hai cu mine, abandonează-ţi umerii goi,
Roagă-ţi sânii să pulseze-ntre noi.
Lasă-ţi coapsele să scânteie, blând,
Răsfăţate de palmele mele pătate de vânt.
O, ce fragedă ești, când, târziu, mă alinţi
Și acoperi cu năframa chipuri de sfinţi.
Când, fericit, mă îmbii către patul blajin
Și îmi dai să beau rouă din cupe de crin.
Când, fără de grabă, ispititor, te desfaci,
De mă simt ca o zăpadă cotropită de maci.
Hai cu mine, iubito, ţi-am zis, cu privirea în jos,
Hai să prădăm raiul din noi muritor de frumos!
A doua invocaţie
Hai, iubito, te implor, să nu ne mai știm
În ce parte plecăm, din ce parte venim.
Lasă drumul să crape la margini de gând,
Ploi de raze să curgă între cer și pământ.
Hai, iubito, să ne jertfim pe un pat orbitor,
Gura mea să-ţi bea mierea de pe buze, ușor.
Să visăm același vis, cu o nuntă în el,
Rotindu-se, odată cu noi, ca un vechi carusel.
Hai, iubito, să petrecem o noapte în crâng,
Până ne va crește aripi pe umărul stâng.
Până ce iarba de sub noi va pieri,
Până ce stelele se vor stinge-n tării.
Hai, iubito, te implor, să nu ne mai știm
Spre ce zodii plecăm, din ce zodii venim!
A treia invocaţie
Hai, iubito, să dăm anii cu un infinit înapoi,
Să fim iarăși ca la-nceputuri – singuri și goi.
Stăpâni peste rai, peste râuri și munţi,
Să umblăm prin lumină, nevinovaţi și desculţi.
Hai, iubito, să uităm de clipele stingerii.
Ne așteaptă la o poartă sfinţii și îngerii.
Flaute line, din miresme suave curgând,
Faguri de miere ţinute în braţe de vânt.
Hai, iubito, lasă-te dusă pe-o cărare de crini,
Nu lua seama celor abandonaţi și străini.
Uite, ţi-am întins braţele, pe ele să-ţi culci
Capul frumos, sânii candizi și dulci.
Hai, iubito, să mergem. Fără tine, mă pierd,
Nu mai pot respiraţia ta s-o dezmierd.
Hai, iubito, să dăm începutul cu un cer înapoi,
Să fim iarăși stăpâni peste raiul din noi!